Clipă în nu-sfârşitului cer; putinţa de a fi albastru

Motto: Trebuie a te descâlci fir pentru a şti cum să te poţi lega de altul cu nod.

 

Fiinţa însingurată din ea alesese sihăstria în îndepărtarea de celelalte suflete pentru că ştia că atingerea acestora îi poate fi urmă în gândurile ei, iar unii i-ar fi putut fi chipuri înşelătoare a amăgire, alţii i-ar fi înălţat dorinţele şi le-ar fi pus cunună albă, şi mai ştia că trebuie să fie făr’ de nimeni deoarece cunoştea secretul oamenilor; cei ce nu văzuseră niciodată şi nu trăiseră atingerea desăvârşirii vor cuvânta a neostoit dor şi vor desena forma şi conturul în curcubeu; cei ce nu o vor fi văzut niciodată vor povesti despre cum ar fi fost în închipuirea lor; cei ce îi văzuseră lumina albă şi o pătrunseseră dezlegând taina, nu se mai întorseseră niciodată printre muritori, nu se mai regăseau şi nu se mai potriveau urmei ce îşi fuseseră odată…

… iar făptura simţea în ea o vibraţie şi ştia că vine din adâncul ei; era glasul acelei lumini a răsucitoarei forme perfecte a spiralării, şi învăţase să se ferească de umbrele întunericului, pentru că pe drumul care îşi era simţea din ce parte o pândesc pâclele negre ale fantomaticelor învăluiri şi îşi purta tot timpul cu ea, în pumnul strâns, pietricelele recunoaşterii şi ale regăsirii, şi atunci când vânturi potrivnice se iscau, se adăpostea lângă stâlpul pe care şi-l sculptase a columnă din vis de opal, aşa încât nu o puteau dărâma, îl clădise din granit dur pe piedestal de hematit, minereu greu purtând închisă în el puterea şi forţa pământului.

Ştia cine este atât cât îşi devenise cunoaştere până acum, şi cât poate, cât îşi poate fi sieşi, atât şi altora, rezistase multor samavolnicii, se clătinase, dar nu se dezrădăcinase, şi fără de ură de urme, doar cu înverşunarea de sine de a se ţine cu putere şi credinţă în ea cu mâinile de trupul plăpând al trudei care îşi era sieşi, îşi încleşta gândurile…

În timp ce aşteaptă pe un ţărm mult prea îndepărtat, fiinţa sihastră din tăcerile mele aude uneori în suflet cum încep spinii să crească şi în mărăcinişuri pare a-l fi sfâşiat, în timp ce odată, într-o noapte, fugise înspăimântată din calea unui gând rătăcitor ce pe acolo îşi pierduse paşii.

Şi căruia îi şoptise cu glas de tăcere…

…mă vei simţi pătrunzând în tine fior de  suav alb  şoptind a albastru îngemănată a ne-cer cu pământul, căci nu pot exista fără de el aşa cum nu pot trăi fără de gând de safir în care, ca într-o reflexie, îmi simt durerea sacră a neputinţei unde îşi află hotarele amintirile întâmplărilor neîntâmplate petrecute odată, demult, din vremea acelor timpuri netrăite a amândoi în care am început să aud în mine glas şi înspăimântată m-am trezit din visul în care te strigasem; şi atunci am ştiut că vei intra în viaţa mea, atingere a chip nevăzut dar nu necunoscut, şi sufletul meu era chemare, şi te chemase la el ca şi cum te-ar fi ştiut pe nume; iar numele ţi-l şoptea în tăcerea din îndepărtarea care îţi eram, din niciodată atingerea ce îmi fusesei.

Parte a fiinţei mele nu mă poartă ocrotitor şi mă iscă a dezlănţuită urgie, mă răscoleşte a nelinişte şi mă duce undeva, pe câmpuri de luptă cu stihii şi sunt fără de apărare în spatele zidurilor înverşunării mele de a nu-ţi fi, căci poate îmi va fi să mor, dar voi muri o rădăcină în iubirea pământului, cu partea de cer din mine oglindă de gând  aquamarin pe care, firav, il aud pătrunzându-te a mine ca întrupare în credinţa de a mă înfăptui din vis  a înrădăcinare, şi chiar de mă vei smulge din tine şi mă vei sădi în mare, voi fiinţa şi în nisipurile ei, căci dinspre acolo am venit făptură în orizonturi mundane, din adânc necunoscut m-am întrupat, şi am privit spre ochi nevăzuţi, dar  pe care îi simţeam de undeva că mă vor căuta şi vor şti să mă vadă, vor şti să mă desluşească a armonie şi adevăr, pentru că de atâta amar de vreme negrul din tine a uitat să vadă albastru; înlăuntrul fiinţei tale ai înnodat împletitură de pământ şi celest în îngemănarea  zborului,  care îţi va fi înfrângere, de vis nu îţi va fi; fără a mă rosti te vei pierde în dezarticulări pe tărâmul în care nu îţi cuvântă nimeni tăcerea de tine, însingurării fiindu-i dat hoinar şi pribeag pe drum neştiut încotro a grea amărăciune, suflet deşert tânguitor, şi în neştire vei rătăci până când îmi vei afla sălaşul care îmi este ascuns între tine şi umbra gândurilor mele, şi atunci când atingându-l, îl vei pătrunde a înţeles, îţi va fi aleanul unei dureri şi începutul alteia; acea a depărtării.

Şi în nu cer mă vei auzi, noaptea, în reverie, căci pe pământ poate ne vom fi cu neputinţă; iar atunci când vei deschide ochii, îţi voi fi fiinţa transparentă de cleştar pe care o vei simţi între vis şi adevăr prelingându-se în trupul tău, şi în tine voi curge a învierea sufletului încărunţit de mult prea îndelung străbătute drumuri a durere în tine, şi nu mă vei mai putea tăcea, şi vei începe să mă rosteşti şoaptă albastră.

Poate vei sfârşi prin a fi istovit de atâtea ceruri înspre care vei privi, simţind cum începi să nu mai vezi clar întunericul prin transparenţa pământului tău; vei trăi umblând cu mâna  întinsă printre stele şi uneori îţi vei simţi palma deşartă, dar le vei auzi cum îţi răsar din vârful degetelor atunci când îţi vei învrăjbi tenebrele, şi o vor face pentru a te călăuzi în atingerea drumului luminii, în tine luptându-te cu gândul rătăcirii în umbre, ce te va răzvrăti, pentru că vei asculta spinii cum încep să crească  pe arcada efemerităţii clipei şi i te vei împotrivi ei, vremelniciei, şi o vei lua şi o vei preface în veşnicie.

Pentru că totul este sfârşit;există doar o clipă, fiecare clipă, răsfrângerea ei în nesfârşit, trăieşte-o! este la un hotar pe care îl simţi câteodată că îl pierzi, alteori că îl regăseşti,  hotarul dorului, dor de întâmplări neîntâmplate.

Când simţi că încă mai răvăşeşti valurile, gândeşte-te că nu le ştii pe toate, învaţă să le asculţi…acela care şterge urma pentru că nu a ştiut a o recunoaşte, aceluia desluşeşte-i zbuciumul; atinge-i-te nisipului, fărâmă de suflet şoptindu-i din tine, lasă-te pătruns de umbra încă nedezlegată de gând a pasului,împreunează-te învăluit în amurg cu lumina răsăritului, nu îţi mai ridica privirea a nu cer, calcă pe cerul pământului, atinge-i durerea neîntâmplărilor şi gândeşte-te că acolo, în pământurile tale translucide, exişti doar prin zbuciumul şi neliniştea ta, prin străbătânde fioruri, prin chinuri, prin tristeţi, prin alean şi fericire, deşi chiar şi fericirea poate fi traumatizantă, dacă e creatoare de falii în continuumul identităţii; dacă dizlocă, dezarticulându-te, altfel eşti nisip,nici măcar iluzia clădirii nu îţi eşti, eşti praf; vântul te va risipi în cele patru zări…fiinţa care vibrează este cea din înăuntrul lumii tale albe, îţi eşti tot.

Fiorurile noastre ne stârnesc lumea, ne iscă, născocindu-ne, fără de ele, nimic ne-am fi; ne suntem străbateri şi le cuvântăm în atingeri când sufletul întâlneşte trupul, ne rostim în închegări nestatornicia aparenţelor în desişul amăgirii, ne cutreierăm labirinturile din lăuntrurile noastre şi uneori ne pare că încă nu le-am desluşit, ne lăsăm pradă născocirilor spaimei; teama de sfârşit…şi uneori simţi cum  fericirea te sfâşie mai mult decât a făcut-o poate deznădejdea.

Putinţa de a fi albastru, a nu te împotrivi străbaterii fiorului opalului halucinant de foc, aîl lăsa să îţi cutreiere nervurile negre ale marmorei reci, uitându-şi teama de sieşi şi alungându-şi spaima că într-o zi poate îl vei desţeleni din pământul celest al fiinţei tale, în încleştarea de a-i închide tainele ascunse în cerul din ochii tăi, poveste nescrisă în nesurghiunul dorinţei…

…de alb.



Anunțuri

19 gânduri despre &8222;Clipă în nu-sfârşitului cer; putinţa de a fi albastru&8221;

  1. Uneori ne chemăm zăvoare, crezând că fuga spre noi înşine ne poate salva. Dar, în fond, ne refuzăm şi ne alungăm.
    Dacă am avea puterea de a ne reclădi în fiecare zi altfel, sau măcar atunci când nici noi nu ne mai vrem, poate am putea fi albaştri, sau cel puţin inocenţi.

    • Putinţa de a fi albastru…când îl auzi pe celălalt cum începe să se prelingă în tine, curgându-ţi prin vene.
      L-ai putut pătrunde. Nu ţi s-a încătuşat, nu i te-ai ferecat deşi i-ai fost şi ţi-a fost teamă. Şi poate vă veţi fi chin şi durere; durerea dorului de întâmplări neîntâmplate…dar îl simţi în tine cum te cutreieră şi te străbate…şi te-nfioară când îţi atinge alb trupul sufletului, acolo unde îi auzi tăcerea albastră.

  2. albastru… culoarea mea preferata…
    clipa… sa o traim frumos ca doar pe ea o avem…
    asa de scurta si trecatoare imi pare clipa asta… ca parca as prinde-o-ntre palme sa o pastrez pentru mai tarziu… si frumosul ei sa il fac mai persistent… mai de durata…
    dar nu pot… asa ca o liberez si o traiesc pe urmatoarea… pe urmatoarea… si tot asa pana clipele mi se vor ispravi… sau poate ca doar eu nu le voi mai simti…
    abia atunci… culoarea mea preferata va pune stapanire pe tot ce sunt.. pe tot ce e al meu… pana atunci… dansam impreuna dansul clipelor…

    • Albastrul este culoarea cea mai adâncă, Oovi; în nemărginirea ei te poţi rătăci…şi deseori vei simţi că îţi scapă, poate, un înţeles…nu’i desluşeşti lesne tainele, ţi le închide, deşi ai crede că ţi-e cu putinţă a o străbate.
      Este alcătuită din vid; al aerului, al apei şi al transparenţei de cleşar; fiinţele de opal o simt şi i se preling înlăuntru-i, atingând-o la hotarul aflat între tărâmul teluricului şi al celestului…e parte din acest vid.
      Este o culoare gravă, are în ea din divinul azur al câmpiilor elizee…în înăuntrul ei îşi închide rostirile, trebuie să ştii să o auzi…este în budismul tibetan culoarea yang…precum şi cea a dragonului.
      Totul este final,există doar o clipă…fiecare clipă…îi poţi trăi veşnicia, devenind nesfârşit; nemărginire…într-o culoare netrăită încă, aflată când două sufletele îşi ating nuanţele, împreunându-şi-le în taina cea doar de ei ştiută.
      Şi…Oovi…să iubeşti albastrul…pur. Să fii iubit aidoma…dorinţa mea pentru tine şi pentru toate sufletele.

  3. Ovii, avem gusturi comune 🙂
    Si pentru mine, albastru, este culoarea ce o prefer… 🙂
    Iar explicatiile Cameliei, venite, parca si pentru mine… in avans… imi incanta sufletul…ca intotdeauna, de altfel.

    • E culoarea visului, Zbor de fluture; atât de ireală; se contopeşte cu cea albă, aceasta aducându-i lumina atingerii mundane; cea a începutului; culoarea albă a sufletului fiecăruia dintre noi…suflet pe care l-ai aşezat în palma cuiva…şi pe care îl auzi cum te pătrunde…
      Cu tot dragul, mereu, şoaptă de picătură translucidă de rouă!

  4. N-am nimic inteligent de scris si cred ca azi orice tasta as atinge se va transforma in elucubratie.Mi-a ramas cititul.Cartile mi-au oferit o alternativa in adolescenta si acum ma vindeca si ma distrag de la o dezamagire necesara.
    Cat despre albastru asa cum e fundalul blogului ,asa cum e cerul iulie,asa cum erau ochii lui acum patru ani,imi doresc sa amestec repede nuantele si sa se prinda o crusta uscata de culoare deasupra inimii mele.

    • Albastrul uneori ţi se va putea doar părea că există…nu are închegare…suprapunându-se unei întinderi, simţi că aceasta nu mai există…ca şi cum totul ar fi dispărut undeva, s-ar fi evaporat, cumva, necunoscut…şi totul s-ar fi devenit imaterial…un necuprins de nemărginire…pe un nesfârşit de albastru se spune că şi sunetele dispar; în înlănţuirea sau încătuşarea lui, a albastrului, devin propriile noastre şoapte, descătuşând însă visul din noi…tărâm îmaginar, uneori atât de îndepărtat părându-ne…atât de greu de atins.

      Îţi doresc să ţi se întâmple acea nuanţă care i se va potrivi cel mai bine decorului camerei inimii tale.

  5. Ma numesc muraru dumitru nascut an jud arges com musatesti. momentan locuesc an jud timis la varsta de 15 ani am ramas fara parinti terminasem clasa a x a apoi mam anscris la vlaicu voda an curtea de arges unde am facut o profesionala am terminat profesionala unde mau repartizat pe un santier la rucar langa campulung muscel la varsta de 19 ani am cunoscut aceasta fata claudia cu care am facut 3 copii minunati de la rucar am plecat pe santier an caransebes unde am lucrat cativa ani la rusca teregova pe santier unde am avut si acel acident din care am ramas an carut pe tot restul vieti ..cativa ani adica pana acu 1 an am locuit pe unde am putut acu cineva din italia care sunt plecati mau lasat sa stau an casa an barateaz timis pana cand nu stiu .am 3 copii cred ca se vad din poze vam scris cate putin despre viata mea depana acu eu momentan ma ocup de apicultura sant la anceput de drum sper sai anmultesc stupi numa asa pot sa fac ceva pentru copii mei. daca doriti sa ma ajutati puteti sa cititi mai departe va multumesc.
    Pentru a ma deplasa mai usor am nevoie de sprijinu dm pt a imi cumpara un carucior cu motor ca sa ma deplasez mai usor deacea cer ajutoru vostru si al prietenilor vostri oamenilor cu credinta si de ce nu tuturor care vor sa faca un bine ma puteti contacta la numar de telefon 0745880176 sau 0256383328 sau RONI BANCA COMERCIALA
    ROMANA S.A Bld.Regina elisabeta nr.5 sector 3,Bucuresti SWIFT;RNCB RO BU. IBAN
    RO84RNCB0249073484880001 sau CONT EURO Muraru dumitru localitatea gottlob nr 527
    COD IBAN RO30RNCBO249073484880003 va rog ajutatima puteti intra si pe blogul meu http://dumuraru.wordpress.com/

    • Îmi pare rău că tocmai azi am dat peste cuvintele dumneavoastră; ceea ce îmi scriseseţi intrase la spam…
      Aveţi o poveste cutremurătoare, dar se simte că iubiţi din tot sufletul ce v-a fost atât de chinuit, viaţa. Sunteţi un luptător, şi o faceţi cu îndârjire. Cineva, acolo Sus, vă veghează…aici, pe pământ, sper să vă ajungă gândul alb al altor suflete şi să aveţi parte de ajutor. Cumplit este că nimeni, niciodată, nu vă va mai putea da înapoi păşitul…să simţi iarba sub tălpile desculţe…lucruri atât de fireşti pentru alţii…îmi pare atât de rău…Sunteţi o lecţie de viaţă pentru noi…dumneavoastră, şi alţii care nu s-au lăsat înfrânţi…au continuat să „meargă” mai departe…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s