Drumul dintre culorile juste ale lucrurilor juste şi reale

Motto: Există cuvinte ale căror tăceri le acoperim cu vopsea în diverse culori atunci când hotărâm că numele a ceea ce însemnau ar fi pentru noi o prea mare ispită, putându-se desface sau nu.

 

E o linişte idioată pentru care nu ai găsi nicio culoare, contextul e totul, toate sunt stoarse şi răsucite, mai puţin cele neglijate mereu, alea din vremea când tot încercai să găseşti nuanţa potrivită pentru furtunile tale, toate descompuse neindentic, şi pe cea a vreunei iubiri incandescente, nimerindu-le în schimb pe acelea cu care măsurai distanţa dintre tine şi contururile nopţilor neliniştite, deşi mâna îţi tremura, era ca şi cum cineva o împingea de la spate şi acestea ieşeau tremurânde, de parcă nu le spuseseşi prea des adevărul, adevărul tău însă, şi nu al lor, al lor fusese fie prea laş, fie prea fricos, când din visuri nu mai rămâne decât ceva foarte strâmt şi teama că ceva va întârzia în ele, ca de obicei, în visurile tale tu ajungi mereu la timp, cineva întârzie întotdeauna,

acum zac toate pe o pardosea cu zile oarbe şi surde pentru care ai ales, dezorientat, albul, acelaşi alb ca şi pentru toate lumile pe care nu ţi le începuseşi, pentru cele închipuite nicio culoare nu ţi-ar fi părut mai potrivită decât albastrul, albastrul este, dar poate părea că nu-i, măcar sentimentul ăsta e sigur, pentru albastru nu e nici noapte şi nici zi, doar nişte lumini tremurătoare, albastrul, culoarea oricărui cal troian pe care l-ai fi strecurat în cetatea retoricii atunci când s’ar fi lăsat cu foarte multe artificii, din care cele mai multe mincinoase şi convingătoare,

când ai fi bătut pasul pe loc, dar celălalt s-ar fi preschimbat în imaginar, deşi aţi ales fiecare, demult, că unele culori vor sosi mereu cu întârziere, false şi iresponsabile, şi nu veţi înţelege ce vor şi va fi sterilă toată zbaterea asta numită dragoste, sau cum se numeşte ce faceţi amândoi, nu e aşa cum voiai tu, dar ea, dragostea, există, o culoare îţi  va tot scăpa din mâini de fiecare dată când vei încerca să o prinzi la jumătatea drumului dintre roşu şi galben, culoarea pe care ai  folosi-o să îţi desenezi rugina din tine când ai aştepta răspunsuri ale celuilalt care ar întârzia să vină, pentru că lumea lor nu ţi-ai îngădui-o din cauza fragilităţii ei, a adevărurilor tale care poate nu te-ar duce niciunde, o lume care mai putea fi amânată, şi asta din frică, frica, loc protector, presupus infailibil, când,

pentru a fi şi a nu fi, ai fi folosit acele culori care stăteau de atâta vreme neatinse, cea mai lacomă culoare fiind roşul, cea mai hămesită, încălcând regulile, mereu urmăreşte ceva, mereu te învinge neaşteptat, după care devine treptat absentă, regretele au culoarea violet, regrete cu măsură întreagă, regretele au aripile largi desfăcute, apertură la infinit, şi tot atâtea neputinţe, regretele au lumea lor pe care, din laşitate, evităm să o privim, pentru că ne-ar obliga să le recunoaştem, aşteptând dureroasa lor volatilizare, a le spune adevărul fiind câteodată foarte greu, negrul e culoarea iubirilor în doliu, alea ale căror parastase nu mai prididim a le face, dragostea e cea mai adevărată culoare pe care ai uitat-o demult şi nici că te mai întrebaseşi pe unde o mai fi şi ce-o mai face, pentru că nu ai mai crezut vreodată că o vei mai

vedea.

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Drumul dintre culorile juste ale lucrurilor juste şi reale&8221;

  1. Aha, dacă zici aşa de alte inimi, înseamnă că am nimerit, totuna ochitul cu ţintitul, glumesc, sufletul meu are câteodată nişte culori pe care caut să le reprim. Tot aşa, iar glumă. Pe unele nu le pot încă descifra, chestie de lumină clară a acelor lucruri de care ziceam, pe unele culori le zăresc doar pentru o clipă, apoi dispar. Hai că te-am lămurit, alte întrebări?

  2. Dupa o absenta de cativa anisori am regasit drumul catre blogul meu, implicit drumul catre blogul tau, Camelia (la un moment dat ai pus un comentariu la mine). Promit sa te citesc cu regularitate si sa nu ma abtin de la comentarii ::))). Melodia pe care ai postat-o este una dintre preferatele mele, Multumesc !!

    • Şi eu am lipsit de pe’aci nişte ani, între timp i-am pierdut pe drum pe câţiva dintre cei pe care îi cunoşteam, o să fac drumul înapoi să-mi aduc aminte ce şi cum, cu tine, cât despre promisiuni, haha, se fac pentru a fi încălcate mai devreme sau mai târziu, de obicei mai devreme, rămâne de văzut. Iar despre comentarii, era o vreme când lumile se înghesuiau pe acilea să lase vorbe, a fost odată ca niciodată ca şi cum niciodată n’ar fi fost, dar nu’i bai, îmi prieşte liniştea. Să nu te abţii, însă, dacă te înghionteşte ceva.

    • E doar despre potriviri, încercăm potriviri, asta despre fiinţe şi lucruri, de dinainte de a deveni juste, legat de ce anume explicaţii, că ştiu eu că una lume se sprijină bine de balustrada înţelesului, doar se preface că nu. Întâi lucrurile sunt gavi conturate, tragem la ele cu coada ochiului, ca să nu dispară când te uiţi de-a dreptul la ele născocim pentru ele culori.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s