Într-o zi, o uşă, o dragoste, dacă te gândeşti, chiar o să se întâmple aşa

Motto: Dincolo de acea uşă, din clipa în care începe să se întâmple, toată vraja lumii se adună şi se întrupează şi se face femeie, după acea uşă e o femeie care te ţine de toate încheieturile gândurilor tale.

 

În spatele ochilor închişi îţi ţii gândurile, păsări captive, de-atâta aripi parcă ar avea ochelari de cal, beau când şi când din visurile tale sorbituri scurte, visuri care când şi când îşi descheie nasturi şi atunci li se văd coapsele, goliciunea, visurile au coapse de femeie, însă contururile li se întunecă, când te laşi parazitat de sentimentalisme, te ia cu romanţios, şi în loc să îţi proiectezi retragerea cuvintelor în fumul ţigării, manipulezi absenţe, te apuci să scrii despre tristeţi şi despre depărtări, ca protest al disperării, există singurătăţi suportabile şi singurătăţi ucigătoare, există tristeţi lucide fără leac, jocul este de mult o experienţă încheiată,

ochii dragostei văd oriunde, dar dragostea e un văl de aparenţe, e doar lucrurile care par că se văd, ai trăit cândva şi improvizaţii de ocazie, gratuit, întâmplător, dar nici urmă de iluzie, vorbeşti despre ea ca un martir de neînţeles care a trecut prin experienţe pustiitoare, ceva ca un miraj cândva îţi învăluia privirea, iar tu ştiai că în miraje întunericul copleşeşte lumina acolo unde nu e claritate, rămânând ţintuit la jumătatea drumului dintre tine şi altcineva, dintre altcineva şi tine, repetiţia se reia, ciclurile continuă, continuă şi rănile, cea dintâi e cea mai grea, celelalte vor veni singure, înainte de a deveni răni fiind pline de toate făgăduielile, acum e o mare tăcere între ele,

ai nevoie să le spui poveşti care să le adoarmă, dar niciun privilegiul al vreunui verb nu mai operează însă convingător, unele lucruri au fost, în mod inexplicabil, imperfect memorate, unele cuvinte se împiedică de umbrele lor la fel de clătinătoare ca şi ele, le taci, pentru că eşti aşa de departe de ele, sunt fără început şi fără sfârşit, sunt încă bune de iubit dar ceva, în mod inexplicabil, le face părăsite, îţi spui că va veni o zi când o vei întâlni pe acea femeie pe care ai adulmecat-o în toate celelalte de până la ea, toate celelalte, nimic altceva decât nişte copii imperfecte ale unui model desăvârşit irealizabil,

uşile tale acum sunt scrâşnete şi şoapte răguşite, a fost vreodată dragoste, te-ar întreba, îţi aminteşti de toate orele laşităţilor tale când a fost vorba de ea, cea care dădea mâncare fluturilor, cea care se îndrăgostea din mers de tot ce îi ieşea în cale, realităţi ideale născute de fantezie, şi de unde văzul ei era în celelalte zile la întâmplare, din ziua când te-a întâlnit a fost numai vedere, privirile ei s-au prins de unele visuri de dincolo de care orice era posibil, lumea ar fi numit-o  visătoare pentru că aşa sunt oamenii, le trebuie etichetă,

visurile ei rămâneau, oricâte pietre li se pregăteau, erau văzute în drapajele lor ademenitoare prin puritate, niciunul dintre ele ducându-se la vreo poartă a uitării, alai himeric, povestea asta însă e una fragmentată, asemeni unui trup sfârtecat, e inegală şi mutilată, câteodată e dureros să repeţi mereu o uşă ştiind de fiecare dată cum se va

sfârşi.

Anunțuri

9 gânduri despre &8222;Într-o zi, o uşă, o dragoste, dacă te gândeşti, chiar o să se întâmple aşa&8221;

  1. Ninge pe blogul tau, Camelia, ninge cu fulgii albi din tema blogului si ninge cu fulgi albi si reci din cuvintele tale. E alb si racoare azi aici la tine, ma asteptam sa faci focul si sa sufli permanent in jaratec sa nu-l lasi sa sa se stinga. Senzatia de abandon, care razbate din scriere, pe langa faptul nu-ti face bine, e si molipsitoare ::))). Ganduri senine azi in zi de sarbatoare romaneasca pentru tine.

    • Păi nu trebuie să ai aşteptări, pentru că ai putea fi dezamăgit înainte de a fi amăgit, glumesc, cât despre foc, păstrăm nestinsă psihea, aşa că orice poate învia din jar stins, dacă a fost din lemn bun, şi mai ales dacă sufletul are încă lemne de foc, cât despre scriere, trăim, literaturizăm, dincolo de scris şi de citit, se impun meditaţiile despre metamorfoze şi adevăr, adevărurile fiecăruia despre dragoste, realitate, vis, ştii tu, cam aceleaşi şi aceleaşi teme ale multora. Mie îmi face bine tot ce scriu, dar în lectură ne întâlnim diferit.
      Gânduri albe şi realităţile să îţi verifice mereu închipuirea!

  2. Camelia, draga mea favorita, scriitoarea mea dulce si profunda, eu nu-ti voi ura la multi ani..ca ceilalti de ziua Romaniei. Fiindca deja a trecut.

    Ci, la cat mai multe articole ! IUBESC TOT CE SCRII !! Si sa nu te opresti niciodata !

    • Tu poţi să îmi spui la mulţi ani marţi, de ziua mea de naştere, la povestea din acea zi, mulţumesc pentru cuvinte, dar promite-mi că vei iubi şi ceea ce poate va fi de neiubit în scrierile mele. Glumeam.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s