Dragostea, care din doi face unu, când unu plus unu fac unu

Motto: Amintirile sunt un cuier pe care atârnă nişte lucruri într-o intimitate zadarnică.

 

Dacă femeie nu e, nimic nu e,  dacă dragoste nu ai, nimic nu eşti, să-ţi spui că o trăieşti cu intensitate şi nu ştii ce e asta, să ţi se pară că te sfărâmi ca să te întregeşti cu ea în absolut, fie şi iluzoriu, să ştii că legat de ea, există început şi sfârşit şi între ele uimirea continuă, că e marea ta ispită şi îţi învălmăşeşte minţile, că nu e trup, ci formă spaţiu, oricare ar fi ea, şi tu o trăieşti cu foame şi sete de acel spaţiu, că din acea clipă ai uitat toate locurile crepusculare din care ai venit, tu muşcat de singurătate ca şi ea, să descoperi drumul spre inima ei, gândind că trebuie să fie ceva foarte complicat, drum lung, ajungere incertă,

o femeie nu e doar un drum frumos ce nu duce nicăieri, trebuie să mergi îndeajuns, nu doar destul, femeia e un drum sub semne de întrebare provocatoare şi ademenitoare, dintr-o femeie nu te poţi întoarce niciodată ca şi cum nu s-ar fi întâmplat nimic, îţi va părea uneori că e ca un drum care duce înapoi, că te amână într-atât încât să te pună în dubiu dar dragostea netezeşte totul, după o vreme capătul drumului e atât de în urmă de parcă nu l-ai cunoscut niciodată, când rememorezi, îţi pare că o ştii de la începutul lumii, e o lume de vrajă aşa cum doar visul poate urzi când totul începe ca într-un vis, ca într-un gând sub un contur încă nelămurit dar care te cheamă hotărâtor,

din clipa în care o desfaci din lucrul ăla care se numeşte dragoste îţi pierzi şi îşi pierde hotarele, totul este fuziune, trăieşti împreunându-te cu ea starea sferică, dragostea este o lume într-un vis până’n departe, ai privirea aia de condamnat la o taină, misterul ei aparţinându-i fiecărei zile, o simţi în oase, în sânge, în carne, dragostea e un drum ca niciun altul pe lume, de fiecare dată când e vorba despre femeie e vorba despre poveste, când e vorba despre poveste e despre ambiguitate şi fictiv, când e despre o femeie, adesea de tip labirintic, e despre un bărbat şi despre prinşi în dragoste, despre nopţi dizolvate în dimineţi,

când e despre dragoste, recapitulând în grabă sfârşit şi început, e despre imposibilitatea de a face despre ea anticipări sigure, e despre puterea de vis şi de himeră şi e despre moartea ei, despre destinul ei de cenuşă, fiecăruia fiindu-i dat să ajungă la marginea ei, acolo unde întinzând mâna nu mai întâlneşte decât golul, după care trăieşte sentimentul că este un om sfârşit cu tristeţea că a fost în el atâta putere de a iubi, doar că acum totul e pierdut şi ruinat, când totul e sfârşit totuşi ceri morţii ei să intervină măcar pentru o speranţă, asta durează o vreme după care uiţi cu uitarea cea mare şi începi iar să te refugiezi în visuri ridicole,

şi iar începi să faci din dragoste o preocupare fără conştiinţa caracterului ei iluzoriu, a timpului care toceşte pasiunea, şi iar începi, pozitiv şi regenerat, odată cu o altă fiinţă pe care o priveşte cu ochi lacomi şi hămesiţi de iubire, zile de visare cu ochii deschişi, oamenii par a fi fixaţi între nişte hotare inexorabil când se aşază în bătaia puştii, căci dragostea nu este o îndeletnicire complet fără riscuri, dragostea preferă tensiunile maxime şi neprevăzutul, dragostea trăieşte mereu necesitatea construirii unui conflict, unul strâns,  asta ca să îşi ţină cei doi protagonişti atenţi la

ea.

 

Anunțuri

14 gânduri despre &8222;Dragostea, care din doi face unu, când unu plus unu fac unu&8221;

  1. Superba descriere a iubirii relative,aparenta efemara a agoniei si extazului reactiei fizico-chimice dintre ‘o ea si un el’ la un nivel al perceptiei celor cinci simturi primare,însa exista,deasupra acestei iluzorii iubiri,o IUBIRE autentica, elevata,dincolo de limita spatio-temporala,care atunci când se naste,genereaza energii si perceptii noi,într-o evolutie perpetua,infinita ,spre ABSOLUT…

    • Comentariul domniei voastre ajunsese în spam, nu ştiu de ce, cât despre absolut şi relativ, eu cred în relativ, relativul pare şi este, absolutul doar pare, cândva l-am vânat, am încetat. Fireşte că totul e o iluzie, una mai mult sau mai puţin credibilă, dar cum nu vreau să trăiesc ca o iluminată, nu ridic văluri, trăiesc această iluzie atât de aievea, şi atât de autentic, pentru că, dragă domnule, iubirea este dragostea ca stare de a fi, ceea ce vă doresc cu vârf şi îndesat.

      • Multumesc pentru… „cu vârf si îndesat”!(:

        Ce-mi doresti tu mie,
        Sa-ti dea Domnul tie!
        Sanatate multa,pace bucurie,
        La multi ani cu drag,pâna-n vesnicie …!

  2. Îmi cer iertare pentru cerberul numit Akismet, îţi băgase comentariul în spam, acum mi-am aruncat un ochi pe acolo şi l-am văzut. Prietenei tale dă-i răgaz, poate în tăcerea nerăspunsului încă îşi înmulţeşte cuvintele pe care ţi le-ar spune, altfel, mai există şi o chestie numită laşitate, din frica de incertitudini.

      • Nici nu ar trebui să te intereseze să fii pe placul cuiva, aşa cum nici mie nu’mi pasă şi nici concesii nu fac, cititorii mei, ăia care cu adevărat mă citesc, şi nu de ieri, de azi, pricep fără de prea multe cuvinte. Restul, cei mai mulţi, trecători prin cuvintele mele.
        Să-ţi fie cu folos şi contur răspunsul.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s