Vei găsi în clipa în care vei înceta să cauţi, mai probabil asta

Camelia Etichete:, , , , , ,

Motto: Suntem nişte seduşi de miraje, nişte neastâmpăraţi cu ochi iscoditori, nişte pierzători, noroc că tot ceea ce pierdem regăsim cu prisos mai târziu.

 

Ne vărsăm în verbe comune, verbe ale stărilor, aştepţi, tresari, asculţi cu încordare, temător de o posibilă interpretare eronată, depărtarea e acea stare tăcută care vine înspre tine şi pe care poţi să o cuprinzi într-o singură privire, ajunsă în dreptul tău trece de parcă nu te vede, iar tu rămas pe loc îţi spui că tot ceea ce simţi despre ea e că vrea să meargă cât mai departe cu putinţă, depărtările trec, apropierile rămân, iar când sunt fără margini, pot exista la infinit,

îţi e spaimă când ţi se pare că tot ce se întoarce din aceste verbe face să nu se întâmple nimic, suntem atât de fragili şi de vulnerabili fie şi la cele mai inofensive agresiuni, am face recurs la iterativ, dar asta ar însemna să facem din anotimpurile trecute fictivul, aşteptăm mereu câte un alt anotimp detergent care să le cureţe pe toate celelalte de pete, ceilalţi nu sunt iadul, ci doar nişte locatari ai raiului mai puţin entuziaşti, ăia din care adesea curg toate minciunile,

nu iţi uita utopiile şi iluziile credibile, pentru că oricând un altceva în care vei fi sfârşit să crezi se va putea dovedi a fi cu putinţă, când eşti în labirintul unor foste lucruri unde ceva nu mai este, nu înseamnă că nu va mai fi, ci doar că se află la depărtări viitoare, aşa că lăsaţi resemnarea bilanţurilor, totul se repetă, dragostea, ca şi povestea ei, amintirile, ipostazele noastre vechi, sunt adesea epuizante excitabilităţi, mai ales alea care au fost martorele calamităţilor noastre sentimentale,

veşnicia dragostei e despre eternitatea în care n-ai fost, eternitatea, acea formă fundamental permanentă, dragostea, situaţie fundamental trecătoare ce revine mai mult sau mai puţin constant, rămas bun celor ce sunt de rămas în urmă, rămas bun tuturor lucrurilor care poate ar fi avut altă soartă dar care s-au destrămat cu farmecele lor cu tot, în care îţi părea că totul este exact şi totul merge la fix, rămas bun tuturor lucrurilor după care ai fugit cu disperare, toate pe care le simţi că nu vor ţine niciodată de

trecut.

11 gânduri despre &8222;Vei găsi în clipa în care vei înceta să cauţi, mai probabil asta&8221;

  1. Tu zici că n-am fost în eternitate, dar noi din eternitate suntem născuți, pentru ea am fost zidiți, iar liantul, firește, e iubirea, cea care, lipindu-se de un verb potrivit, poate da sens atât prezentului secondat de clipă, cât și (mai ales) eternului îmbrăcat în lumină.
    p.s Niciodată nu trebuie să încetăm a căuta, e în firea noastră să scormonim în universul sădit în suflete și-n stele deopotrivă.

    Apreciat de 1 persoană

    Răspunde

  2. Victor, eu ziceam de veşnicia dragostei legat de pomenita eternitate, veşnicia dragostei care e doar o chestiune de sintaxă până în clipa în care începi să orbeşti când nu mai vezi unde ai pus în celălalt şi nu o mai poţi înşela cu o nălucire, care are un început şi un sfârşit, şi o neaşteptată memorie. Înspre o dragoste pleci singur, pe cel mai lung dintre drumuri, tot singur te întorci din ea, pe cel mai scurt, sub cerul lui Don Quijote, cu gândul că iar i-ai ratat eternitatea.

    Apreciază

    Răspunde

  5. Aştepţi în deplină certitudine clipa aia? Că altfel, de nu, citez din clasici în viaţă;”Există aşteptări în care, cu cât vei înainta mai mult, cu atât îţi vei da seama că eşti absolut singur, atât de singur şi de pierdut, odată cu aşteptarea crescând şi singurătatea ta, şi-aşa de simplu ar fi fost să încetezi, cu ochi pierduţi, să mai rezişti zădărniciei care visa închipuiri, din câteva aşteptări în care n’ai mai ştiut dacă e noapte sau zi vei pleca mai departe, hotărât să pleci din ele de tot, pentru că prea multe pierduseşi în ele şi prea degeaba”.

    Apreciază

    Răspunde

Lasă un comentariu