Motto: Narcotic, virtualul, a patra dimensiune, cea a aparenţei.
Un cineva sau o a ajuns pe blogul meu în urma căutării catastrofalelor vorbe cum că realitatea e dura şi de aceea avem nevoie de un refugiu in lumea virtuala, aşa îi sunau vorbele ca o revelaţie despre această lume şi zău de nu sunt între gravitate şi comic şi da, lumea asta e de un realism aspru când tu, oricare ai fi, eşti de un aspru realism, iar lumea virtuală îţi dă nădejdi, că deh, a ajuns o hiperrealitate de-a dreptul narcotică pentru unii unde căutătorul ăsta crede că va fi ferit de vitregiile realităţii în care n-a ajuns până acum să fie un războinic oţelit,
aşa că se refugiază într-o lume care abundă de posesiuni amăgitoare pentru că în cea reală, o lume frustră, aşteaptă ceva ce ştie că nu va veni vreodată şi în loc să se lovească de ea,mai bine, naiv visător, se ascunde într-o lume pixelată cu faună bogată unde crede că va ajunge adaptatul fericit, locuitor al ei, în cea reală un insolubil, un rătăcit, un trăitor de eşec, de singurătate, un înstrăinat ispitit de iluzia unei variante de trăire unde să fie constant euforic, euforie mereu ratată în viaţa cea de toate zilele unde unii sunt perdanţi din start şi după toate cărările dau mereu de acelaşi drum, ca în eroii lui Kafka,
aşa că unora nu le rămâne decât să îşi caute, aruncaţi cu risipă, în lumea virtuală, năluciri, tot atât de necesare ca şi lucrurile aievea, iar în lumea asta care poate fi una complementară poţi avea oricâte năluciri îţi doreşti, când ceea ce cauţi cu adevărat în cea trăită nu îţi coboară în cale, doar că e o lume din care, odată intrat, te vei desprinde greu, lumea asta nu îţi va părea una a vedeniilor, vei lua ceea ce vezi drept bun şi adevărat, mască, aparenţă, simulare, vedeniile astea vor birui asupra realismului crud, vei păşi în ea tot mai hotărât, tot mai întărâtat, nimic nu va mai fi sfios în tine,
vei deveni un avatar, ochii tăi vor avea ce culoare vrei, ochii altora la fel vor avea, şi până să prinzi de veste vei fi altul, ţi se va părea că pentru tine începe de aici adevărata ta viaţă, vezi de câte ori am tot repetat verbul a părea, şi asta pentru că lumea virtuală e una părelnică dar compensatoare, refugiul tău departe de realismul crud şi brutal, numai că în ea vei fi doar ca într-o piesă de teatru iar piesele de teatru nu reuşesc decât pe
scenă.
blogul unei Camelii 
crud mai este acest articol..nemilos…fictional, dat totodata real fiindca ii ilpsesc raspunsurile 🙂
ApreciazăApreciază
Ficţiune nu e câtuşi de puţin, ci cât se poate de real, de când am început să bântui prin lumea asta am fost martora unor poveşti de-a dreptul halucinante, unii se refugiază în ea ca într-un liman abătut de mânia viiturilor realităţii. Nu ştiu care e menirea ei,a acestei lumi, dar clar e a unei nevoi.
ApreciazăApreciază
Lumea virtuala a exista dintotdeauna. Sub forma de vise.
Este adevarat ca interactiunea se producea altfel, dar probabil primul om asta a facut.
S-a refugiat intr-o lume virtuala, prin vise, fugind de temerile din lumea reala.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Păi şi acum sunt destui care se refugiază în visuri,visurile unor fericiri ieftine, lumea lor fiind mai aievea ca realitatea, pentru că aerul realităţii e mult prea dens, realitatea aia care vine să interzică basmul.
ApreciazăApreciază
Oricât de largă și încăpătoare ar fi lumea asta/aceea virtuală, ea rămâne una a oglinzilor deformate și a morilor de vânt, îi lipsesc totuși sinceritatea și consistența realității .. oricât de simplă sau dezamăgitoare ar putea fi aceasta din urmă.
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Suntem toţi ai lumii pixelate, ştim deja adevărul despre ea, că se pot întâmpla şi întorsături frumoase, cu asta e altă poveste.
ApreciazăApreciază
Mi-a plăcut mult ce ai scris. Eu încă mă gândesc la subiectul ăsta ”realitate vs. realitate virtuală”. Nu l-aș felia în realitate și ficțiune. În virtual, cred că oamenii sunt, de fapt, foarte reali. Vorbesc despre ei și atunci când tac. Spun ce le place, spun ce contează pentru ei, spun cine cred ei că sunt ori cine ar vrea să fie. Îi vezi așa cum sunt. Dacă trec și testul realității din carne și emoții încarnate, aș zice că e un bun început pentru orice fel de interes realitatea asta virtuala! 🙂
ApreciazăApreciază
În virtual unii cred că sunt mult mai reali decât în realitate, la adăpost de neştiut, sunt cum au vrut dintotdeauna să fie, e o lume clocotitoare întinsă sub privirile noastre, în care putem călători fără ezitare după dorinţă, tot ce atingi e cu degetele ochilor, ochiul copleşit, cu multe detalii de care ochiul să se agaţe, asta despre fiinţe şi detaliile lor aproape convingătoare în spectacolul lor, spectacol ce poate să dispară la fel de repede pe cât a apărut.
ApreciazăApreciat de 1 persoană