Motto: Unele amintiri, oricât le-ai îndepărta, revin mereu în acelaşi loc.
A fost ora pământului şi în memoria mea sentimentală care unor trăiri le dă câteodată amploare am scotocit după nişte amintiri de mult nemaiauzite, amintirile sunt gânduri aşezate în trecutul în care câteodată ne întoarcem fără rost, pentru alţii de curând pe pământ, născuţii după 89, abia înţelese, o realitate atât de îndepărtată, atât de veche şi de folosită, scorojită şi plesnită, se întâmpla când în anii ăia crunţi mai în fiecare seară eram pradă întunericului lung de câteva ore,
se făcea beznă în case, din vremea aia am, pentru că şi acum mai e, un opaiţ, o lampă dintr-aia cu fitil care îţi dădea o paloare de cadavru de-a dreptul înspăimântătoare, ăsta-i unul dintre lucrurile care-mi vin în minte de-atunci, altele stau tăcute la locul lor, lampă la lumina căreia nici nu mai ştiu de câte ori nu mi-am făcut temele cu privirea larg deschisă cât să încapă în ochii mei bătuţi de alte oboseli în care căutam să prind ziua, ochi rupând cât mai mult din lumina făcliei lămpii când mă prindea seara, pentru teme nefiind mai niciodată exactă, lăsând să treacă timpul,
simţeam întunericul cum mă umple pe dinăuntru şi-aşa mă lua cu o toropeală şi cu apăsarea oboselii dar trebuia să rămân trează sau naiba ştie, poate chiar dormeam cu ochii deschişi, lampa pâlpâia ca şi creierul meu, nu-mi mai aduc aminte după câte ore aveam iar lumină sau dacă nu mă culcam aşa, mult mai devreme lovindu-mă de călcâiele nopţii, dar un lucru e clar, de-atunci, de la atâtea ori de ochi întunecaţi mi se trage beţia de lumină,
atâtea ore ale pământului am trăit la viaţa mea cu docilitate, că nu puteam opune nicio rezistenţă, noi, cei ai anilor acelora ca întunericul dar unul de care nu puteam scăpa, nu puteam face lumină, ani în care mai toţi aveau o uriaşă capacitate de a se adapta la situaţii, nişte ani mai târziu nişte lucruri tot se mai agăţă dureros de mine cu mâini reci şi privire scurtă, aşa că de fiecare dată ora pământului mă găseşte cu fruntea încruntată, e aducătoare de amintiri negâtuite de ceaţa uitării, aş fi ieşit în primăvara de afară să înalţ un lampion dar ploua, ploua peste gânduri, peste trecut, peste ochii cu lumină
grea.
blogul unei Camelii 
Țin minte că atunci când revenea energia electrică, aveam o tresărire de bucurie și întotdeauna un surâs pe față, era ca descoperirea focului.
ApreciazăApreciază
Am ramas si eu cu o amintire din acele vremuri. Placuta insa. In casa bunicilor nu era curent electric. Cum se lasa intunericul se aprindea acea lampa cu fitil. Iubeam serile acelea, lumina aceea plapanda ne aduna pe toti in jurul ei, se crea o atmosfera intima, bunica deretica pe langa plita, bunicul aducea lemne de foc, iar noi, nepotii, asteptam cu nerabdare sa se faca ora…teatrului radiofonic. Pe care-l ascultam la un radio cu baterii. Atunci m-am indragostit de Valeria Seciu, de vocea ei. Cand am vazut-o prima data, imi venea sa urc pe scena sa-i spun…hei! eu te cunosc de cand eram tanc.
ApreciazăApreciază
Ora Pamantului… Anul are 8760 de ore, iar noi ii dedicam una stingand simbolic lumina. Doar lumina! Radiatorul electric l-ati scos din priza? Boilerul electric l-ati oprit? Ora asta se vrea a fi un semnal de alarma. Lumina stinsa o ora nu inseamna mai nimic. Educarea in spiritul economisirii resurselor in general, si a energiei in particular, ar face mai mult bine decat aceasta ora! Putem aprinde luminile in scoli sau institutii in acea Ora a Pamantului in loc sa o stingem, iar cei ce au ceva de spus sa o faca in fata celor interesati si invitati sa participe! Pentru asta trebuie o pregatire prealabila si o promovare a evenimentului. Laolalta aceste cheltuieli de resurse financiare, umane si energetice pot avea un efect mult mai puternic si pot duce la o economie de energie mult mai mare. Un astfel de eveniment s-ar putea incadra in metodele de crestere a eficientei energetice prin educarea consumatorilor.
Fac parte si eu din clubul celor ce au prins acele vremuri. Dar in casa aveam si o instalatie de iluminat la 12 volti realizata de tatal meu. In plus, desi prindeam si bulgarii si sarbii la TV, preferam emisiunile sarbesti, sarbii avand o deschidere muuult mai larga catre Occident. In fine, ma abat de la subiect!
Nu stingeti lumina doar de dragul de a va inscrie intr-un trend! Stingeti lumina cand iesiti din camera!
ApreciazăApreciază