Nebunii au o lume a lor

Motto: Nebunii cred că adevăraţii nebuni sunt închişi afară.

 

E răvăşitor să vezi oameni în lumea lor, pierduţi de lumea asta în care li se pare că ceilalţi sunt închişi, şi nu ei, şi mi-am adus aminte de Olga, se căra peste tot cu puţina brumă pe care o avea, în nişte paporniţe uriaşe, şi dormea pe sub poduri, aşa zicea lumea despre ea, Olga nu mai ştia ce să îşi vorbească, aşa că vorbea tuturor,Olga trăia un timp a cărui substanţă era una thanatică, fiecare zi a ei era ca o greutate de moarte,

cred că nu a avut parte de vreo blândeţe a vieţii, toţi nebunii de cândva semănau unul cu alţii şi fiecare avea păstrată închisă taina lui, Olga răcnea cuvinte fără legătură, care păreau că nu înseamnă nimic, lumea o privea fie cu milă, fie cu dezgust, fie cu dispreţ, Olga cred că a murit demult, dar a rămas în memoria colectivă ca aia care căra sacoşe după ea, azi sunt un fel de olgă, ca mai toate femeile, o olgă  devenită un fel de etichetă grozav de cunoscută,

odată, în autobuz, un nene vorbea cu un prieten imaginar, trăgând din când în când câte o duşcă dintr-o sticlă pe care o ţinea strâns în mână ca nu carecumva să îi scape şi să i se facă ţăndări realitatea, zicea ceva de un drum, că e lung, părea că se încaieră cu gândurile lui, că începuse să se răstească, curva aia, şi iar o înjurătură, şi iar a dat pe gât, vezi cum sunt oamenii, zicea, nu era nebun, ci doar foarte beat, cu viermătul vieţii lui de care poate că numai aşa putea să fugă,

ultimul nebun de care îmi amintesc era o ea şi purta codiţe împletite la furouri care abia că îi acopereau goliciunea, cânta pe stradă de parcă părea gata să le înfrunte pe toate, din când în când se smucea, de parcă voia să scape dintr-o strânsoare, cred că se întâlnise din ce în ce mai rar cu viaţa, viaţă ca o osândă şi fără nicio zare, căreia nu mai ştia ce să îi spună, aşa că nu îi mai spunea nimic, strângându-şi tot ce mai rămăsese din ea fără regret şi fără

amintire.

Anunțuri

10 gânduri despre &8222;Nebunii au o lume a lor&8221;

  1. Absenţa din realitate, gol de orice sens, şi refugiul într-o lume lume închisă din toate părţile, al cărei unic locuitor e fiecare, pe rând, câteodată, iar dacă pentru unii realitatea e minciună, ea e iluzie, o inesenţialitate.

  2. Și povestitorii au o lume a lor… și tu ai o lume a ta… și ce frumos e când nu mai asociezi realitatea cuvântului – te bucuri de ce-ți picură mintea și inima…și atât.

    • Ei, noi suntem nişte veşnici rătăcitori şi căutători deopotrivă, unde coerentul ăsta de care zici adesea e doar decorativ, o lume a simulării, asta pentru cei ai dedublărilor, unapeste alta, noi trăim într-o lume pe care o vedem cum vrem noi şi nu cum este ea.

    • Sunt cutremurătoare, mai ales când cel pe care îl întâlneşti ţi-a fost coleg de liceu, cu un an mai mare, nu l-ai mai văzut cam de prin vremea aia şi te bucuri că ţi-a ieşit în cale şi el începe să îţi vorbească în dodii şi îţi dai seama că e unul dintre acei nebuni cuminţi, liniştiţi, pentru care viaţa de dinainte e o mare uitare, iar fata aia frumoasă din cartierul tău, după care întorceau toţi capul în adolescenţă n-o să mai alunece niciodată din noaptea ei, după ce şi-a rătăcit minţile în urma unei decepţii, zi fatidică în care s-a aruncat de pe bloc, fata aia frumoasă care acum e o epavă, alta fiind izbitura oarbă care a făcut-o fărâme.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s