Eros e un zeu cam nedumerit, când nu are puterea de a ne tutela

Motto: Construieşte-ţi  poveşti de necrezut cu superstiţia sincerităţii, nu înseamnă că în ele te vei îndrepta hotărât înspre suferinţă la finele unui sezon romantic, finalitate asumată, când te doare e pentru că te doare cu adevărat sau te doare pentru că s-ar putea să te doară.

Ar vrea să fie învechită în răutăţi, dar nu este, cu gândul la  toate cele care vin singure dinspre partea cu dragostea şi se grupează ofilite, fundamental lirică, lirism luxuriant, s-ar înfăşura în asfinţituri verzi, dar n-are cu cine, e încăierată cu dragostea, inocentă inconştienţă, e palidă neîndrăgostită, ar iubi  cu dramatismul cecităţii, dar n-are pe cine, adevărată risipă câteodată căutările astea ale noastre, până acum a luptat în dragoste cu situaţii prea cunoscute, realităţile ei i-au verificat câteodată fantezia, imaginaţie marcă proprie, şi-a asumat dimensiunea ei tragică, necredinţa în ea şi-a disimulat-o credibil doar arareori, nu caută dragoste de dragul dragostei, nu e reclamată de vreo necesitate,

ş-altcum, ea este cu pretenţii realiste în ceea ce o priveşte, dar  de o resemnare totală că l-ar putea găsi pe cel care să o facă să trăiesc absolutul, absolutul e exclus din ficţiunile ei, fiecare evă are în ea sămânţa lui eros, gesturile ei păstrează acele detalii de mişcare, detalii precise, gesturile ei, unele într-o splendidă gratuitate, se leagă de o realitate, a ei, cea a cărei unice nostalgii îngăduite e a timpului încheiat al unor lucruri, şi atunci îşi trăge sufletul, atât cât să îşi şteargă tălpile de urmele dorurilor de care încearcă să se ferească în necontenire  şi pe care le îngroaăa iar în gânduri ca să se ducă înspre cele pentru care nu are nevoie de puterea de himeră,

apoi se ridică, îşi netezeşte cutele rochiei, îşi rotunjeşte durerile pe care le are, îşi desprijină fantezia de pe memoria realităţii, îşi leagă baretele sandalelor, îşi împăcă extremele sufleteşti, îşi îndepărteaza lumea ficţiunilor, cea care îi apropiase latenţele fertile şi adormite ale realităţii, transformându-i-le într-o fascinantă utopie din care îşi împletise aţe pentru tot ceea ce era viu în ea, dar părăsit, şi pe care avea să şi-l coase felurit pe tivul fiecărei clipe în care tot ceea ce ar fi trăit era lipsit de echivoc şi nemistificat, rar i se va mai întâmpla să îmbrace o dramă,

una peste alta, îşi spune că Eros este un zeu bun, chiar dacă se întâmplă la răstimpuri mari şi chiar dacă dragostea schimbă uneori cu ea cuvinte descusute în lumea de aparenţe pe care e înfăşurată, în care stă încălţată cu pantofii reveriei, o astfel de dragoste nu se termină, o astfel de dragoste abia începe şi începe mereu pentru că este acel fel de dragoste restanţieră şi perpetuă, chemarea ei poate fi măcinătoarea atunci când nu există decât în imaginaţie, fără contururi precise, oricum dragostea e o fugă în halucinaţie, dragoste care va dura o veşnicie, dar care va sfârşi însă mult mai curând de

atât.

Anunțuri

25 de gânduri despre &8222;Eros e un zeu cam nedumerit, când nu are puterea de a ne tutela&8221;

  1. literatura trebuie inteleasa inainte de a fi acceptata unanim. La tine totul poate insemna altceva, un fel de abracadabra, hocus pocus, in care ain introdus un Aleluia.

    eu incercam sa descifrez sensul, iar datoria scriitorului este sa explice pe intelesul tuturor ce inseamna Eros 🙂

  2. Pai,stimata doamna,între „zeul Eros” si iubirea autentica,este o mica mare diferenta. Erotismul este perceptia relativa,falsa,efemera a ceea ce reprezinta iubirea autentica neconditionata,sacrificatoare,fara prejudecati,sentiment profund irezistibil ce cuprinde fiinta pâna la nivelul celular,producând modificari genetice transformatoare a perceptiei simturilor primare,mostenite genetic din generatie în generatie si care lasa în final un gust amar cu iz morbid .
    O noapte linistita,binecuvântata,doamna Camelia !

  3. Lăsaţi, domnule, nu e nevoie să îmi spuneţi cum e cu una, cum e cu alta, îmi doresc să cred că Eros a fost şi cu domnia voastră un zeu bun, cât despre un anume loc în lumea asta care vi s-ar potrivi pe deplin, acela este al lui Teonymus, nu vă arăt direcţia, e lesne cu o căutare pe google, pe aici, pe la mine, vă simt cam rătăcit, cu toată dragostea.Cum o daţi, cum o luaţi, prea apucaţi nişte lucruri doar dintr-o aceeaşi singură parte.
    Mulţumesc pentru fiecare trecere.

  4. Am glumit, vorbesc franceza ca un nativ, dar mi s-a părut cumva de neînţeles hodoronctroncul ăsta de a-mi lăsa cuvinte într-o altă limbă decât cea română.
    Cât despre Teonymus, îi ştiu blogul de nişte ani, mă s-a părut potrivit să vă îndrept înspre acolo, când e despre asemănătorul care îşi caută asemănătorul, e atunci când adevărul tău îl recunoaşte pe al altuia.

  5. Nu stiu despre ce blog vorbiti. Eu doar am analizat (disociat) semnificatia acestui cuvânt cu dubla semnificatie,gasind pe Google dezlegarea tainica,care corespunde caracterului meu aproape perfect,ceea ce mi-a confirmat ,odata în plus,cine/ce sunt si care-mi sunt defectele si calitatile caracteristice,desi calitatile sunt nelimitate de spatiu si timp,în functie de competitia cu mine însumi .

  6. bun, gata joaca de-a nenea si nativa, de-a doamna si vagabondul. Incepeti sa simtiti suflul puternic al unui nou avant. Urmatorul articol al Cameliei, pe fondul melodiei „Slave to Love”, se va intitula: Visul unei nopti de inceput de primavara !

Comentariile nu sunt permise.