Contextul e totul, îţi aduci aminte de fiecare dată ce dorinţă purtai

Motto: Dacă ţinta ta e dragostea, ţi se va arăta fie deghizată, fie fantomatică.

 

Vând nişte chestii, sunt aşa şi pe dincolo, dacă întrebi, am unele cu nişte ambiţioase intenţii şi finalizări pozitiviste, s-au dovedit a fi altceva, ce vrei, ratarea se învaţă greu, dar măcar contează elanul radiar, am şi nişte unghiuri din care am privit atât de feeric pestriţa galerie a unor dorinţe ale căror ochi sticlesc de ironie şi de umor, sunt de-alea care ştiu să fie vesele din disperare, mai am şi nişte spaime lipsite de suport care au îmbătrânit, adică au mult înapoi, cam tot atât cât vor avea şi de acum înainte, dacă ştii să faci să pară că ar fi mai puţin, ale tale sunt, ţi le dau pe degeaba, oricum au rămas în mine, nu te uita aiurea şi tâmp, ştiu că nimeni nu ar vrea spaimele altuia când le are pe ale lui în aşteptare,

am şi nişte umbre, ţi le dau de ochii lumii, pentru că de ele nu m-aş putea despărţi în ruptul capului, au memorie afectivă, o umbră de fiecare dată e ceva rar şi fără ele nu ai mai putea veghea depărtări şi nu ai mai trăi sentimente sfâşietoare cu nişte vinovăţii greu de precizat, dragostea e despre constanţe şi variabilităţi,am şi nişte cuvinte prin care nu mai pot să umblu în voie pentru că m-aş prinde în plasa propriilor mele închipuiri,

cuvintele astea au o ortografie arbitrară sau naiba ştie, poate indiferentă, dar în mod sigur capricioasă, material exclusiv feminin, sentimentalismul, există cuvinte în care credem cu o naivitate îngerească fără să ştim că împreunându-le le îngreunăm, aşa că le împuţinăm până devenim puţinătate, nu te uita la grămada aia de minciuni, sunt îngrămădite fără niciun scop sau cu un scop atât de mărunt, am zis că îşi vor găsi cândva o întrebuinţare, atunci când am crezut că m-aş putea pierde de tot de amintirea cuiva, nu te uiţi la ele cât de sărace şi de resemnate sunt,

mă uit la tine şi văd că îţi bate vântul printre degetele de visător, dezbraci trupuri de visuri intoxicate cu fum de la propria lor mărginire, unele visuri au avut mai mult decât o singură viaţă, le spui unor lucruri pe numele care îţi pare ţie adevărat până când ajung să se reverse din tine deznădăjduitor şi atunci baţi în retragere, după care le iei iar la numărat de o mie şi una de ori, şi de fiecare dată aceleaşi îţi sunt lipsă, pe altele ai vrea să le mai simţi întinse alături de tine, doar că nu mai ai loc de cele care stau în picioare şi aşteaptă,

îmi pare că te-ar tenta să cumperi scândurile alea vechi, fă-o dacă ai puseuri melodramatice, sunt ale  unei scene făcute cu supersiţia sincerităţii, şi în ciuda surplusului de recuzită, îţi vei da seama că din ea mereu va lipsi ceva, părţile ei nu se leagă nici măcar atunci când distribuţia e una formidabilă, spectacolul va fi unul fără

nădejde.

 

Anunțuri

23 responses to “Contextul e totul, îţi aduci aminte de fiecare dată ce dorinţă purtai

  • soricel5

    hmmm… te apropii de mine…cel putin incerci 🙂

  • Camelia

    Îmi pare cu aimsori, dar de-aici de unde privesc înspre unii, înspre alţii, sub un unghi prea înalt, se pierde până şi conturul provizoriu pe care l’aş fi avut despre ei.

  • soricel5

    pierderea contrastului este echivalenta cu renasterea ideii din cenusa 🙂

    • Camelia

      Care’i treaba cu pierderea contrastului, că n’am prins ideea? Atâta timp cât ştiu că fiecare lucru se poate ipostazia în contrariul său.

  • soricel5

    da’ si cand o sa-ti dai seama..abia atunci vei intelege !

    • Camelia

      Haha, voi înţelege, fireşte că voi înţelege, cum să nu înţelegi că în fiecare ascuns undeva e câte un înţeles care promite, noi fiind acei care îl compromitem. Câţi anişori ai tu, aşa, ca fapt divers, că nu’mi pari a avea prea mulţi?

      • soricel5

        am toti atati anisori cat imi dai tu !

        dar nu uita ce-ti zice unul ca mine: nu conteaza anii. Pana la urma, copiii fac copii !

        ai grija de cine te indragostesti !

  • Iosif

    Atât ânzatorii cât si cumparatorii de iluzii,falimenteaza relativ repede !

    • Camelia

      Nu ştiu, aşa că nu fac afirmaţii despre, ştiu doar că’s plăsmuiri din coasta noastră şi si’s narcotic, şi-avem nevoie de narcoticul lor.

      • Iosif

        Alimentând sufletul gol cu aceste „narcotice”,va rezulta o si mai mare goliciune,amaraciune,depresie si (nu putine sunt cazurile de) suicid,mai cu seama în rândul tinerilor neavizati.

  • Camelia

    Amplifici dezînţelesuri şi denaturezi sensul postării,atâta timp cât nu deviezi de la subiectul construcţiei mele epice, îţi voi aproba comentariile, altfel, nu, ţi le voi primi cu nedreaptă indiferenţă, asta e, nu mă omor după nişte chestii exploatate cu stăruinţă, cum am văzut prin alte locuri că ţi-ar fi obiceiul.

  • Iosif

    Jucati pe teren propriu,draga doamna,Camelia ! Deciziile va apartin !
    Nu-i musai sa-mi acceptati comentariile,mai cu seama ca eu sunt un neânsemnat anagramat în comparatie cu dumneavoastra,un ofertant de iubire neconditionata autentica,nealterata cu produse halucinogene,înselatoare …

  • Camelia

    „draga doamnă Camelia”, despre care habar n’aveţi dacă’i dragă, dacă’i doamnă, că tot mă întreb de-o vreme dacă oi fi or n’oi fi una ca atare, asta ca paranteză, e o femeie cu un blog care scrie despre nişte chestii, că aproape tot ce trăim se transformă în substanţă sufletească, fiinţă care are o iubire neţărmurită pentru nişte lucruri, unul dintre ele fiind cuvintele, de-acilea şi aventurile literare, că deh, suntem şi noi fiinţe imaginative adesea, ficţionale.

    Aşadar, domnule Iosif, nu ştiu cum e cu domnia voastră, cu iubirea necondiţionată şi nealterată de înşelător, eu’s cu povestirile şi cu necesităţile afective, şi fără lipsă de chef de schimbări de ton şi registru, şi fără divizări de fire, doar dacă’s alea epice.

    Aşadar, cât nu doriţi să deturnaţi sensuri, îmi puteţi scrie, vă îngădui, sunt pentru comunicare, atâta timp cât ea nu devine una impermeabilă.

    PS Credinţa e o chestie care ţine de intimitatea fiinţei, voiam să vă mai zic asta, aşadar sunt fiinţe care o tac înăuntru şi nu o urlă în gura mare.

  • Iosif

    Comunicarea poate deveni benefica sau daunatoare fiintei,în functie de valoarea/nonvaloarea cuvintelor transmise de emitator/receptor,de lungimea de unda si frecventa dintre emitator/receptor.
    Cât despre „PS”,tin sa va informez ca nu ma priveste credinta nimanui si ca nu am un scop în comm.mele decât …comunicarea cu sufletele ,dincolo de aparentele simturilor primare.
    Daca ati observat comm. mele pe alte bloguri,veti remarca doar cuvinte simple de iubire si adevar absolut fara prejudecati si legi omenesti,curat,alb stralucitor,nelimitat în spatiu-timp…atemporal…
    PS. Nimic nu e întâmplator !

  • Camelia

    Contextul e totul, asta ca să leg titlul poveştii mele de cele pe care le-aţi scris, aşadar, domnule, contextul ăsta al comunicării e de o importanţă deosebită pentru o obţinere sau pentru un refuz, asta despre destinatar, şi e despre atunci când adevărul tău îl recunoaşte pe al celuilalt. Punct.
    Şi e despre cuvinte, domnule, pentru că asta dă valoare comunicării, e despre lexic şi înmlădieri sintactice, despre sensuri semantice, credeţi pe cuvânt ce vă spune un filolog, care’i pe-aci cu figuri de stil, că amplifică puterea de sugestie. În fine, nu vă zic să stăpâniţi vreo artă de a comunica expresiv, că fiecare e exprimare şi expresie, tot ce îmi doresc e să putem fi simetrici sau complementari, în caz că asta va fi cu neputinţă, se cheamă că se va lăsa cu tăgadă, adicătelea cu impermeabilitate. Sper că m-am făcut pe deplin înţeleasă.

    Pe viitor să nu mă mai luaţi cu de-astea, că sunt niscavai lucruri pe care le stăpânesc bine de tot.

  • Camelia

    Cuvintele domniei voastre albe şi strălucitoare să aibă, dară, legătură cu cele scrise de mine pe-aci.

  • Iosif

    Sa înteleg ca am aviz favorabil din partea ‘casei’ ?

  • Camelia

    Mersi de grijă, când o să mă pască primejdia vreunei îndrăgostiri, o să mă gândesc la vorbele tale, dacă nu cumva e prea târziu pentru ele.

  • Camelia

    Da, ştiu, sunt o superbie, o gorgeoasă, dar să nu exagerăm totuşi, zic.

%d blogeri au apreciat asta: