Scrisoare târzie lui Moş Crăciun

Drag Moş Crăciun,

Îţi scriu acum, femeie copil, cum nu ţi-am făcut-o niciodată,nu ţi-am scris, pentru că nu am ştiut ce mi-aş putea dori, ceva ce tu deja să nu fi putut ghici, mi-ai adus întotdeauna ce am vrut, spuneam doar părinţilor, şi nu am înţeles cum de gândurile mele ajungeau la tine, un răspuns însă îmi dădusem, acela că eşti magic, trăieşti doar pe un tărâm  de poveşti vrăjite, cum ai fi putut altfel şti ceea ce nu îţi rostisem? doar tu puteai avea puterea de a auzi ceea ce, cu glas de tăcere, şopteam, şi ştii că multă vreme am crezut că exişti? şi nu pentru că îmi doream foarte tare să cred, şi, oricum, nu ai fi fost doar rodul imaginaţiei mele; ca mine mai erau pe planetă milioane de copii.

Odată, de un Crăciun, nu am ştiut de unde să te iau, dispăruseşi atât de repede încât abia de’ţi zărisem pantofii, părându-mi-se ciudat că semănau cu cei ai tatei, te căutasem peste tot, dar parcă intraseşi în pământ, şi încă o dată m-am gândit că eşti vrăjit, magie, apari şi dispari, iar eu voiam să îţi spun că îţi uitaseşi sacul cu jucării lângă bradul meu, mama îmi răspunsese însă că este pentru mine. Ştii că am fost destul de tristă? în sinea mea şi acum mai cred că plecaseşi totuşi în prea mare grabă de teama de a nu fi surprins, ştiind că te aşteptam cu înfrigurare şi că stăteam la pândă, aşa precum ni se întâmplă uneori şi în viaţă să aşteptăm nimic, aşa o spunem.

Dar stăm la pândă pentru totul.

Şi acum mai cred că nu voiai să te dezvălui, deschipuindu-te, pentru că s-ar fi spulberat astfel iluzia, aburul de mister, şi astfel ai dispărut ca prin minune, aşa precum se întâmplă şi cu ele, cu minunile, durează trei clipiri, la a patra au dispărut, dar se ivesc tocmai pentru a crede în ele, a avea încredere că ceva se va întâmpla, dar să nu cumva să îţi treacă prin minte să încerci să le explici, pentru că se cere prudenţă când încerci să explici un mister, şi va fi când te aştepţi cel mai puţin, pentru că întâmplarea fiecărui miracol se petrece după o lege a ei şi apare când nimic nu crezi că ar mai fi cu putinţă.

Nu aveam, Moş Crăciun, ce să fac cu un sac întreg plin cu jucării; aveam, oricum, prea multe, am dăruit din ele şi altora, ştii că aveam acest obicei ce pe mama o înfuria la culme; îmi dădeam din jucării altora ce nu aveau. Tata a înţeles întotdeauna, mama, niciodată. Multe lucruri nu le-a înţeles, şi pe undeva nici azi nu s-a schimbat prea tare; dar asta este altă poveste,

prinţesa tatei a ştiut că dragostea este aceea de a dărui fără să aştepţi ceva în schimb. A ne dărui. Îţi mulţumesc, tata, că sunt fiica ta şi că ai fost părintele pe care mi l-am dorit, că ai lăsat pe pământ un vis; pe mine.

Mai ţii minte, Moş Crăciun, când nu am vrut să îţi spun poezia Mon beau sapin în limba lui Voltaire, cum altfel? O brad frumos cred că s-a supărat foarte tare, atât de tare încât s-a prăvălit în acea seară, cu artificii, cu lumânărele, cu toată ornamentaţia din dotare, şi cred că erau câteva kilograme bune de globuri atârnând pe crengi, nemaipunând la socoteală bomboanele de pom, îmi place bradul de Crăciun să simtă şi să trăiască frenezia culorilor, asta ca paranteză…

…s-a supărat şi s-a întrebat, ca să mă întorc la poveste, de ce nu am vrut să grăiesc în limba de baştină, pe româneşte. Nu ştiu; ştiu că de la trei ani tata mă învăţa franceza; nu am îndrăgit-o defel, şi habar nu am de ce iar neputinţa pronunţiei vocalei nazale 0, ca în crayon,  s-a manifestat în toată splendoarea şi tare nevolnică m-am simţit, la fel precum s-a întâmplat şi cu n palatat, aşa, ca în agneau; acestea două m-au descumpănit tare…pronunţia mea în franceză nu doar că şchiopăta ci era infirmă de-a dreptul.

Ştii ce e ironic, Moş Crăciun? şi niciodată nu aş fi crezut, dar se pare că niciodată să nu spui niciodată nu e doar vorbă în vânt, acum vorbesc franceza ca un nativ; sunt filolog, a doua specializare îmi este limba franceza…ironic, nu-i aşa?

Unde rămăsesem? A, da, că nu am vrut să îţi spun poezia.

Când ai apărut, cred că m-am înfricoşat; nu te văzusem niciodată, şi dintr-odată erai acolo, în faţa mea. Te-am privit, tăcând…tata, crezând că am uitat versurile, a început să îmi rostească, uşor…M-am întors spre el – povesteşte mama –  şi am dus un deget la buze, şoptindu-i ssst, apoi m-am uitat din nou la tine, Moş Crăciun; a fost un moment stingher, tu mă priveai aşteptând, eu, aidoma o făceam, doar că nu ştiu ce aşteptam. Într-un final, tata m-a coborât de pe scenă, era o scenă pe care mă urcasem…se pare că nu prea mă descurc cu reprezentaţiile, dar ieşirea mi-o fac graţios, căci tata a spus că am făcut o reverenţă iar tu, Moş Crăciun, ai înclinat din cap şi probabil ai şi zâmbit, doar că nu ţi se desluşea zâmbetul, nu se ivea din cauza bărbii care era una falsă, by the way.

Îţi aminteşti toate astea, Moş Crăciun? Trebuie să ţi le aminteşti…eu eram prea mică, mi le-au povestit părinţii, iar tu cred că atunci când m-ai văzut pentru întâia dată în carne şi oase te-ai gândit că ai de a face cu o zgâtie tare încăpăţânată, care mânuieşte după pofta inimii şi dresează după bunul ei plac verbul a vrea, îl rostogoleşte, îi dă şuturi, îl înghionteşte, îl azvârle, îl prăvăleşte…cred că la asta te-ai gândit. Ştii că atunci a fost singura dată când tata s-a supărat pe mine? Doar că nu a înţeles ceva…doar atunci, la acea vreme, mai târziu a ştiut-o…nu a înţeles că fusese numai dorinţa lui ca eu să fiu în acea seară acolo, aşteptând un fals moş crăciun, pentru că pe tine, cel real, nu te puteam vedea, aşa-i? împreună cu alţi copii plini de entuziasm, să spună poezii.

Eu entuziasm nu aveam, şi după ce îl pierzi – şi cam aşa se întâmplă şi în viaţă – nu îţi mai rămâne  mare lucru de pierdut; simţi de parcă nu ţi-ar mai fi rămas nimic de murit.

Ca să mă întorc la poveste, de atunci, toată viaţa mea mi-am ascultat dorinţele; le-am dat ascultare şi am făcut ce am vrut.

Moş Crăciun, simt că îţi datorez ceva, acea poezie pe care nu ţi-am spus-o niciodată…o fac acum. A scris-o Radu Gyr.

„N-ai dezmierda de n-ai şti să blestemi.
Surâd numai acei care suspină.
Azi n-ai iubi de n-ar fi fost să gemi,
de n-ai fi plâns, n-ai duce-n ochi lumină.

Şi dacă singur rana nu-ţi legai,
cu mâna ta n-ai unge răni străine.
N-ai jindui după frânturi de rai,
de n-ai purta un strop de iad în tine.

Că nu te-nalţi din praf, dacă nu cazi
cu fruntea jos, în pulberea amară.
Şi dacă-nvii în cântecul de azi
e că mureai în lacrima de-aseară”.

Moş Crăciun, nici acum nu ţi-am spus ce îmi doresc…după tot ce ţi-am scris…

Mă gândesc însă că o vei şti.

Gând

Vouă, suflete frumoase de pe tărâmul poveştilor mele, vă dăruiesc din suflet un gând de lumină albă legat cu fundă argintie, la capete cu fulgi de diamante, iar în mijloc cu o stea pe care stă un înger şi veghează; stă de veghe fiecăruia…Îi simţiţi atingerea?

Vă doresc ca uimirii să nu îi pălească niciodată farmecul de seducţie şi etern să îl aibă asupra voastră…pentru că de i se întâmplă să pălească ne-am pierdut puterea de înţelegere a adâncurilor din noi; acceptăm că unele lucruri sunt date odată pentru totdeauna şi ne piere extazul căutărilor în noi înşine şi în alţii. Uimiţi-vă…şi mai presus de toate, minunaţi-vă; a te minuna e diadema ce o poartă uimirea, e freamătul pe care îl simţi atât de viu şi care te face să pătrunzi abisuri.

Suntem paşi; nu vă uitaţi drumurile…suntem crezuri; nu vă uitaţi visurile…suntem gânduri; nu vă uitaţi întrebările…suntem treceri; nu vă uitaţi răspunsurile…suntem poveşti; nu vă uitaţi începuturile…suntem drumuri; atingeţi-vă încrucişările…

Suntem dragoste…nu uitaţi!

Crăciun fericit!

O ultimă şoaptă…vă doresc să nu mergeţi niciodată pe sârmă…să pierdeţi bătălii, dar nu războaie…să plângeţi dacă simţiţi şi să nu priviţi niciodată înapoi cu mânie, poate doar cu un zâmbet amar…dacă ceva vă doare, să credeţi că asta face parte din viaţă…dacă vă pierdeţi vreodată speranţa, să ştiţi că mai există un ţărm…celălalt ţărm…acolo poate nu sunt furtuni, furtunile sufletului…poate…dar şi asta face parte din viaţă…să nu vă uitaţi întrebările şi să găsiţi o cale pentru a afla răspunsurile…să credeţi în voi…să credeţi în dorinţe…mai devreme sau mai târziu vi se vor împlini…să nu vă fie teamă să-i lăsaţi pe ceilalţi să vă cunoască; cei care merită vor afla cine sunteţi…să vă păstraţi prietenii, sau măcar să le păstraţi locul în inimă, dacă, într-o anume zi, vreunul dintre cei care au plecat va dori să se întoarcă…să nu uitaţi tandreţea…să preţuiţi lucrurile mărunte; minunile cer atât de puţin.

Şi chiar dacă simţiţi vreodată că nu mai vreţi să vă ridicaţi, să vă gândiţi că nimic nu e mai important decât să rămâneţi în viaţă; viu…să nu vă fie teamă de emoţii indiferent de preţ…să nu purtaţi măşti; veţi obosi într-un final…să ştiţi să alegeţi şi să vă asumaţi; dacă se va dovedi că alegerea a fost dezamăgire, şi asta face parte din viaţă…va fi o cicatrice în plus, dar şi semn că aţi trecut prin viaţă; aţi trăit…să nu uitaţi inocenţa; întoarcerea sufletului la Inocenţă. Şi nu uitaţi..suntem rezultatul propriilor dorinţe…aşa că aveţi grijă ce vă doriţi…

…s-ar putea să vi se împlinească!


Anunțuri

112 gânduri despre &8222;Scrisoare târzie lui Moş Crăciun&8221;

  1. Şi asta fiindcă eu nu mai scriu lui Moş Crăciun, fiindcă el dacă vrea îmi poate da, sau nu, tot ceea ce-mi doresc!
    La fel vă doresc şi vouă, autoarei frumoaselor poveşti şi cititorilor săi! Tot ce vă doriţi, dar nu numai de Crăciun, dacă se poate… mereu!

  2. Off.. copil drag.. toate cuvintele pe care le-ai scris aici.. pentru sufletele noastre.. m-au emotionat.. si m-a facut sa zambesc… Ma bucur ca te-am cunoscut.. esti un copil deosebit..

    Sa ai parte de un Craciun ca in povesti.. iar tu.. tu o sa fii o printesa frumoasa.. Te imbratisez cu mult mult drag!

    • Tu şi surâsul tău, suflet candid…să nu ţi-l pierzi vreodată; să găseşti mereu puterea de a o face, şi să nu ţi-l laşi umbrit vreodată.
      Îţi mulţumesc pentru cuvinte…prinţesa e în suflet; acolo trăieşte…în castelul amintirii copilăriei ei…o aud mai mereu prin ungherele lui şi îmi pare uneori că tare neastâmpărată mai e…
      Cu mult drag te îmbrăţişez şi eu.

    • Ada…scumpa mea Ada…îmi amintesc când ţi-am spus că eşti tare ghiduşă şi te-a amuzat…
      Îţi doresc din tot sufletul să îl trăieşti pe cel mai iubit dintre pământeni cum nu i-a fost dat vreodată…în templul de cleşar al iubirii…iar când priveşti în ochii lui, să citeşti poveşti nescrise.
      Cu tot draaaagul.

  3. E cea mai frumoasa urare de Craciun, pe care am primit-o vreodata! Si vorba Adei…care a citit mai timpuriu decat mine urarea….mi-a lacrimat sufletul de emotie si in intampinarea cuvintelor scrise din preaplinul sufletului tau…
    Iti doresc, cel putin ce ne-ai urat tu noua… cu ocazia Nasterii Domnului…toate la un loc incununate de gandurile mele sincere si dragi!
    Te pup si te imbratisez cu mare drag!
    Craciun fericit!

    • Diafană aripă de zbor, îmi aduc aminte când mi-ai spus că ai vrea să fii o pasăre a Paradisului; eu cred că eşti…îţi simt aripile cum scânteiează…Îi înconjuri pe cei dragi cu iubirea ta şi cred că se simt binecuvântaţi…Gândurile mele de Crăciun pentru tine sunt cele care îţi sunt ţie dorinţă. Mi-ai scris cuvinte pline de emoţie; cu emoţie îţi mulţumesc la rându-mi, pentru ele.
      Cu tot dragul meu de tine, Zbor de fluture!

    • Mai întâi, îţi voi ura bun venit în lumea poveştilor mele…şi apoi ţi-aş dori ceva…alege tu ce dorinţă ai vrea să ţi se împlinească. Crede cu toată fiinţa în ea; ai încredere că se va împlini.
      Crăciun fericit şi ţie!

      • Multumesc mult pentru sfat. Stiu ca legea atractiei functioneaza oricum si oriunde…dar uneori nu merge…
        O zi placuta!

    • Ştii ce spun nişte versuri ale melodiei lui Bruel? …”et sous tes reves il y a parfois des pieges”…îţi doresc…şi îmi doresc şi mie, şi din suflet tuturor, ca niciodată sub visurile noastre să nu se afle capcane, decât dacă sunt dream-catcher…prinzătoare de vise…
      Prinzătorul de vise filtrează toate visele urâte si lasă numai gândurile bune să ne pătrundă in minte; gaura din centrul ţesăturii lasă visele bune să pătrundă până la noi…iar cu primele raze de soare, toate visele urâte pier.
      Îţi doresc să îţi prindă visele şi să ţi le transforme în visuri. Ştii…un vis odată devenit realitate, trebuie trăit.
      Să îţi fie trăire cele mai frumoase dorinţe ale tale!
      Crăciun fericit, suflet frumos!

  4. multam…
    superb scris… absolut superb…
    am devenit pentru o clipa copil… rasfatat de parintii care… au uitat sa-mi spuna despre mos craciun… nici de mos gerila nu prea imi ziceau… dar imi spuneau ca… undeva.. candva… s-a nascut cineva care sa ne dea o a doua sansa la viata frumoasa… care a suferit pentru mine… si pentru ca m-a iubit mi-a dat si mie din eternitatea lui…
    evident ca eu nu intelegeam toate astea… asa ca… luam cate o carte de povesti in care il descopeream pe mos gerila… mereu cu barba alba… si nu intelgeam cum de el, mereu este batran… ce viata este asta, in care mereu esti batran… si in neantelegerea mea, luam o mimica trista… pentru ca eu doream sa fie si el copil ca mine… sa zambeasca si sa rada zglobiu de atata fercire… asa cum faceam eu…
    si mereu erau prea dificile temele astea pentru mine… asa ca… ma refugiam afara… unde… nu stiu cum se facea dar mai mareu aveam zapada… si ma apucam sa construiesc un om de zapada… care mereu lua locul lui mos gerila… si de-opotriva a lui mos craciun… si chiar a lui isus…
    abia mai tarziu am inteles ce este legea divina… ce este moartea si viata ce este… dar mai ales… am inteles ce este iubirea divina… si de atunci… traiesc cu iubire luata din iubirea asta…

    • Ce îţi mai şopteşte acum copilul din tine, Oovi? Văd că păstrează încă toate acele amintiri atât de vii; le-ai povestit cu candoare, bărbat-copil. De Moş Gerilă îmi amintesc şi eu; Moş Crăciun era un renegat; după mişcarea din decembrie a fost repus în drepturi. Pentru mine a marcat o epocă…şi dacă vreau, şi acum mai cred în el…Dacă vreau.
      Şi cred că taina Crăciunului o poartă fiecare în el; fiecare are o biserică în suflet; acolo se roagă şi se închină.
      Crăciunul este Creaţie din Nou; pentru că ne recrează, de vrem, de mai putem, de mai înţelegem această taină.

      • Un dar pentru tine; ţi-am recuperat o poezie.

        Arunca-mi iarna peste umeri, vag,
        Ca pe-o scanteie rupta dintr-o facla
        Ce strajuia, zbatandu-se, o racla
        In care doarme greu un suflet drag…

        Imbata-ma cu rece infinit
        Si alb ca steaua fara de culoare
        Si alb ca gand de singur pe-o carare
        Si alb ca un tunel fara sfarsit.

        Renunta-ma pe muchii de oglinda
        Sa vad binar, salbatic, nedescrisul
        Sa ma inec binar, sorbind abisul
        Ce vrea mereu in mreje sa ma prinda.

        Si-apoi arunca-ma in praf de luna
        Sa ma amestec vesnic cu lumina
        Sa-mi aflu visul, taina, radacina
        Sa-mi aflu, rupta, inima nebuna.

  5. In aceste seri magice sa privesti inapoi cu iertare, inainte cu optimism, in jos cu intelegere si in sus cu recunostinta. Iti doresc Sarbatori Fericite si un calduros LA Multi Ani tie si tuturor celor dragi.

    • Xaender, e mereu o bucurie să te aud; sunt foarte adânci gândurile tale pentru noaptea de taină a Naşterii lui Isus.
      Ştii…m-a făcut să îmi imaginez o mandala; centru sacru având înlăuntrul lui momentul cel de „acum”, al propriului univers lăuntric care intersectează patru linii simbolizând spiritele apei, pământului, aerului şi focului, fiecare îndreptate către un punct cardinal semnificând adevărurile fiinţei…ale devenirii…Îţi mulţumesc pentru trăirea pe care am avut-o, şi îţi doresc să te bucuri de fiecare clipă; să nu o laşi să treacă pe lângă nebăgată în seamă…să o opreşti la tine!
      Tot dragul meu.

  6. Craciun frumos! iti doresc, cu lacrimi in ochi si lumina in suflet. Sa avem, impreuna, zile frumoase, zile de poveste, demne de amintiri ce nu se uita niciodata. Craciun fericit, draga mea draga!

  7. Camelia, iarta-ma… Mosul m-a gasit si m-a lasat la fel de repezita. Ultima, care a scris pe acest laptop a fost Alice, si eu, m-am grabit sa-ti trimit gandul meu drag, fara a o observa ca nu e numele corect. te pup, scuze, remediaza, te rog, tu graba mea.

    • Candoarea inocenţei ţi-e numele, Georgiana. Ai un loc aparte în sufletul meu. Apelativul pe care îl ai pentru mine mă face mereu să surâd.
      Un Crăciun plin de zâmbete să ai; aş sufla, de aş putea, peste negurile tale…măcar peste una care te-a întunecat aş vrea să o pot face.

    • Dacă ar fi să îţi doresc ceva, Zamfir, aceasta ar fi să nu îţi pălească niciodată spiritul pe care îi ai; să nu uiţi niciodată lăncile pe care le au visătorii… şi să rămâi acelaşi.
      Îţi mulţumesc pentru dorinţa pe care o ai pentru mine. Care va fi când va fi; nici mai devreme, nici mai târziu…atunci când îi va fi vremea.
      Crăciun senin şi fericit!

    • Tout simplement en toute simplicite…cam aşa ar suna…În noaptea de Ajun mi-am aşezat nişte gânduri pe crengile bradului; în vârf am un înger…i-am şoptit o dorinţă. În suflet am iubire pe care o revărs peste cei din viaţa mea; cei datorită cărora viaţa mea nu poartă podoabe; îi are pe ei. Şi nu contenesc să o spun.
      Ţie îţi doresc să te pierzi în clipe de vis, în nişte braţe care să nu îţi mai dea drumul vreodată. Crăciun fericit!

    • Iar neprefăcute şi curate ar trebui să ne fie atingerile, fie cele ale sufletului, fie cele ale gândurilor nu doar într-o anume noapte atât de adevărată.
      Ştii…ca să cunoşti ceea ce eşti, află ceea ce nu eşti!

      • „But I can’t believe she’s gone
        When you’re still waiting for the snow to fall
        It doesn’t really feel like Christmas at all”

        Asa cum tu imi atingi sufletul.. atunci cand inserezi o melodie in limba franceza.. asa vreau si eu sa patrund in sufletul tau printr-o melodie..

      • Georgiana, suflet drag, ştiu că aceste versuri îţi spuneau ceva…Răspunsul pe care îl dădusem gândului tău fusese unul cu mai multe cuvinte, dar nu am vrut să ating sau să deschid o rană, şi de aceea o parte din el..o parte de o întindere considerabilă am şters…rămânând ceea ce am simţit că trebuie să rămână…Că sunt suflete care simt că parcă nici nu ar fi Crăciunul? Da, sunt. Şi ştiu şi de ce, şi poate, dacă m-aş încumeta să privesc un adevăr în ochi şi să o fac fără să clipesc, aş şti şi cine; doar că nu vreau să o fac.
        Aşa că…acolo sunt nişte şoapte; pot fi ale oricărui suflet. Precum îţi spuneam, întâiul meu răspuns avusese mai multe cuvinte; fiind prea triste, le-am înlăturat.
        Cam asta…

  8. Craciun fericit Camelia 🙂
    Imi plac tare mult „celelalte povesti” si „parantezele” din scrisoarea ta… Adevarul e ca mi/ar placea tare mult sa te intalnesc intr/o zi 🙂
    Who`s nose? Maybe someday! 🙂

    • calatorru Spune:

      mai 21, 2010 la 6:21 PM e

      “Preţuim cu adevărat ceea ce am fi putut avea, dar nu am ştiut să îl avem ca permanenţă pentru că nu am ştiut să îl păstrăm, abia după ce l-am pierdut.”

      imi plac imbarligaturile astea de cuvinte, care “make sense” 🙂

      … un “dupa” venit la timpul trecut, trecut si el la timpul trecut, venit ca sa treaca, din venire in trecere… 🙂

      Şi mai ştiu că îţi mai plăcea şi asta…îţi mai aminteşti când mi-ai scris? şi mi-ai sugerat că acolo, la „nepusele” întrebări, dacă s-ar strecura un „s”, accentul ar fi mai grav…un fel de a o spune…iar eu ţi-am dat ascultare…aşa că…nepusele întrebări au devenit ne(s)puse. Cred că da; cred că îţi mai aminteşti. „Spune-i…sau nerostitele răspunsuri la ne(s)pusele întrebări”…aşa se numea povestea.
      Adevărul este că nu se ştie niciodată, only today is a gift, precum se spune…şi trebuie să ne bucurăm de fiecare clipă ce ni se întâmplă, ce ne e dată…tomorrow…who knows? Is a mystery.
      The full quote is „The clock is running. Make the most of today. Time waits for no man. Yesterday is history. Tomorrow is a mystery. Today is a gift. That’s why it is called the present.”
      Firesc, mi-ar face plăcere dacă te-aş întâlni într-o zi.
      Îţi mulţumesc pentru gânduri şi este o încântare să aflu că îţi plac „celelalte poveşti” ale mele. Şi „parantezele”; am meteahna asta…a parantezelor de gânduri; o aveam… nu mi-a trecut. Sau poate asta nu îţi mai aminteşti…ce-i drept, a trecut mai bine de un an; ai fost printre primii ce au lăsat un gând al trecerii lor pe blogul meu; gând-urmă, cum îi spune gargbird.
      Nu am uitat niciodată care au fost cele dintâi suflete pe care le-am auzit, cum îmi place să o spun, în acestă lume virtuală.
      Crăciun fericit, Ruben!

    • Mulţumesc din suflet, Flavius pentru urare. Gândurile mele sunt de lumină albă, dar atât de neliniştite uneori şi atât de răscolitoare. Cu multe am facut pace de ceva vreme; altele încă îmi sunt zbateri.
      Sărbători de zile senine şi ţie!

  9. Din pacate exista.. suflete.. care nu simt ca este Craciun..
    Azi.. cineva.. mi-a spus: Doar atunci cand ne jertfim.. atunci iubim cu adevarat.. acest lucrur se numeste.. iubirea de oameni..

    Unor persoane nu le pasa daca ceilalti sunt fericiti.. sau.. nu..

      • Georgiana, e dăruire; a te dărui pe tine celorlaţi. Într-un zâmbet, când poate sufletul tău plânge înlăuntrul lui…şi nu ştie nimeni; şi nimeni nu o va şti…decât tu…într-un cuvânt de alean cu care mângâi când auzi un suflet care simte că vrea să i se şoptească, pentru că îl doare…şi poate şi al tău e sfărâmat…dar ştii să fii alături de acel care are nevoie de tine.

    • Vian a spus că e interesat de fericirea fiecărui ins, şi nu de cea a lumii întregi. Şi mai ştiu că cine îţi refuză dragostea îţi refuză umanitatea; dreptul la viaţă.
      Îmi place gândul lui Exupery…
      „Si tu veux comprendre le mot de bonheur, il faut l’entendre comme récompense et non comme but”.

  10. Copilul meu drag.. Daca ai sti tu.. de cate ori am ascultat aceasta melodie… imediat ce am aflat de plecarea ei.. pe care „am descoperit-o” pe blogul tau si.. cineva mi-a accentuat aceasta idee: „Mais que tu restes le même”… Oare cine este aceasta persoana? ..

    Si acum.. ea este in sufletul meu..

    >:D<

    • La fel iubim a dragoste…la fel simţim atingerea divină când facem dragoste cu sufletul celuilalt…la fel de sălbatic ne dezlănţuim a descătuşate instincte primare…la fel plângem strânşi în braţe tandre şi vrem să intrăm cât putem într-o ea sau un el şi să nu ne mai dea drumul niciodată; să ne închidă acolo şi să nu ne smulgă nicicând…la fel plecăm, pe nevăzute aşa cum am venit, sau trântind cu furie uşa trupului celuilalt…La fel tresărim în somn crezând în paşii ce se întorc; la fel deschidem ochii în miez de noapte şi întindem mâna căutând în gol…şi în van…şi apoi ne amintim să suntem singuri. Atât de singuri…

      Am vrut să îţi scriu doar atât…În tot acest răstimp, aveam în minte versurile lui Radu Gyr…despre renunţările la vis.
      Şi precum ai putut vedea, de ai făcut-o, este a treia oară când rescriu acest gând. Pentru că povestea căreia îi aparţine fragmentul va fi pentru o anume noapte, când spunem adio unui trecut…a unui an. Ce simplu ar fi să fie doar atât.

    • Mulţumesc mult, Florina…să fie la fel precum suntem! Nici nu ar avea cum să fie altfel; suntem ceea ce simţim. Şi tare mi-aş dori să fim toţi atât de frumoşi clipă de clipă.

      • La fel de… nimeni…niciodată jurăm o a doua oară după ce întâia dată ni s-a întâmplat să murim…şi începem să ne agăţăm de neîncredere cu mâinile a disperare…şi până data viitoare părem a fortăreaţă de nepătrunsă taină…până va veni cel sau cea care te va preface în el.

        Pentru că va începe să curgă a sânge prin venele tale.

        Despre aceasta era vorba, Allb2.

    • A fost o bucurie să te aflu! La fel, cu mult drag, Oana. Să ai parte de tot ceea ce vrei şi să nu uiţi vreodată că eşti stăpâna propriului univers precum şi a lumii întregi; lumea ta!

  11. Camelia,el mi-a adus magia sărbătorilor în dar.Desigur,n-a fost aceeaşi ca în copilărie.A avut alt gust,miros…a el.
    „Împreună”,suntem demult…că ne-am purtat în gând şi în suflet de ani buni.Am fost taine…unul pentru celălalt.
    Acum,sorbim din ochi aceeaşi Lună.
    Oh,Camelia…”dar nu vezi,nu vezi că au înflorit salcâmii?”

  12. Şi eu îmi doresc…Şi nu mă mulţumesc doar cu atât.
    Voi lupta pentru visurile mele…şi nu voi lăsa pe nimeni să mi le smulgă de pe cerul lor.Să le umbrească…pentru un timp,poate vor reuşi.Dar de acolo nu vor coborî decât cele a căror destin le e zdrobirea..şi acelea nu există.
    Îndoieli,mă vor cuprinde…dar am pornit pe drumul neîntoarcerii înapoi.Nu că mi-aş fi dorit s-o fac.

    • Să nu laşi niciodată să îţi piară entuziasmul. Dacă se va întâmpla, vei simţi exact ceea ce am scris în poveste; că nu ţi-a mai rămas nimic de murit. Nu te vei mai întâlni vreodată cu aceşti ani decât în amintiri. Ai grijă de ei cu înverşunarea fiinţei tale; visurile tale acolo sunt; tu le eşti cerul. Îţi dăruiesc poezia lui Radu Gyr; eu o ştiu pe de rost; am trăit-o. E drept, nu mai am anii tăi de ceva vreme. La anii tăi, şi ţi-am mai spus-o, aripile mele acopereau cerul şi nici un munte nu mi-ar fi stat în cale. Află cine eşti; şi cine nu eşti, mai întâi.
      Cât despre drumuri, dă-ţi ascultare paşilor, ascultă-le încotro-ul!

  13. Mulţumesc,Camelia.Pentru dar.Uşile mele s-au închis temporar.Se vor redeschide…Voi rasări ghiocel în plină iarnă.
    Blogul meu e oglinda sufletului în care îl păstrez pe el.Şi e acoperit cu mantie albastră…şi încă nu sunt sigură dacă doresc ca el să pătrundă în aceea dimensiune.
    Sunt fluturaş,dar pentru moment am ales să-mi las aripile la loc de odihnă…şi mă las purtată de ale lui.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s