Azi-noapte a venit vara

Bună dimineaţa! Azi-noapte a venit vara, ai auzit-o?

A venit cu mâna goală, nu a ştiut ce să îţi aducă, spune-i tu ce ai vrea, doar ştii că e magică, îţi poate îndeplini orice dorinţă aşa că cere-i ce vrei, dar să nu îi ceri dragoste să îţi aducă, îţi va răspunde că nu ea îţi va alege dragostea, ci dragostea va alege când e să îi fie de tine, vine de unde vrea ea, iar de nu a făcut-o însă, o va face; te va întreba doar dacă ştii care este deosebirea între cea imatură şi cealaltă, care s-a maturizat între timp, timpul dorinţelor; cea imatură este cea care spune te iubesc pentru că am nevoie de tine

…iubirea care a crescut îţi şopteşte am nevoie de tine pentru că te iubesc…

Asta poate te va întreba vara ta, cum alegi să îi spui dragostei tale; vara ştie că altceva nu ţi-ai dori, atât doar, complexitatea simplităţii unei iubiri, puritatea  şi inocenţa candorii cu care te vei uita la ea întrebător de vrea să fie  a ta, pentru cât va vrea ea să fie…

Cere-i verii să te ia şi să te ducă departe de lumea dezlănţuită, undeva unde să nu te găsească nimeni; trebuie să ai tu un loc doar de tine ştiut unde ai vrea să ajungi şi ai tot amânat a o face; fiecare are un loc al lui unde se regăseşte când s-a îndepărtat prea tare de el însuşi, un loc unde se întoarce ori de câte ori simte nevoia de a o face.

Întoarcerea în sieşi. În tine însuţi.

Într-o amintire, într-un gând neîmpărtăşit nimănui, rostit doar în şoaptă, într-un vis din care nu ai mai vrea să te trezeşti, iar când ţi se întâmplă ai impresia că totul a fost atât de real încât, întinzând mâna, ai senzaţia că l-ai putea atinge, într-o dorinţă pe care ţi-ai pus-o suflând într-o lumânare care apoi s-a stins, şi tu ai tot aşteptat ca acea dorinţă să ţi se împlinească, crezând în întruchiparea ei aşa cum ai crede în tine, căci pentru asta sunt dorinţele, nu, ca să se împlinească…

…şi tu tot acolo eşti, tot aşteptând şi sperând şi crezând…

…într-o speranţă, chiar dacă e fragilă şi nu îndrăzneşte prea tare , dar s-a ivit timid, ţi s-a întruchipat, nu e vânare devânt, nu e iluzie, nu e himeră, nu e părere de nisip deşi efemeră îţi pare şi îţi este teamă să o atingi, într-o lacrimă pe care o simţi că nu ai mai putea-o stăpâni şi atunci o laşi să curgă înspre pământ, şi nu e nimeni care să o culeagă, într-o atingere a unei mâini, împletindu-ţi degetele de degetele mâinii celeilalte şi lăsând fiorul să îţi pătrundă în trupul tremurând, închizând ochii şi asculând cum pătrunde în tine mângâierea, într-o privire, chiar dacă ţi-e privirea din oglindă şi chiar de oglinda îţi pare spartă în sfărâme caleidoscopice şi îţi reflectă răvăşirea din suflet…

A mai trecut ceva din noi…

Cineva spunea că nu noi trecem prin viaţă, şi că viaţa trece prin noi; ne scurgem în fiecare clipă a ei, ne prelingem în câte o lacrimă, ne pierdem în rătăciri sau ne pierdem în iubiri, uităm unde ne-am pus sau uităm de noi înşine în extazul pierderii în contopirea unor trupuri dezlănţuite a pasiune, ne afirmăm ca definiţii, ne interzicem a constrângeri autoimpuse, ne exilăm câteodată în înăuntrul nostru şi ne uităm acolo astfel încât intoarcerea  devine câteodată imposibilă, ne închidem în noi, aruncând cheia atât de departe încât nimeni să nu o mai poată găsi vreodată, pentru că nu vrem ca să mai deschidem cuiva uşa sufletului, ne înconjurăm de ziduri de apărare, ne însingurăm în castele de fildeş, la înălţime şi la depărtare de tot ce ne-ar putea atinge şi ne-ar întina imaculatul alb, ne agăţăm de pai, cu disperarea înecatului, ne amăgim fără să fim legaţi la ochi, oftăm de multe ori a dor şi plângem a durere în lăuntru, acolo unde nu ne vede nimeni…

Iubim.

Azi-noapte s-a strecurat vara pe sub pragul uşii sufletului tău; uitasei să îi tragi zăvorul… Cum vrei să îţi fie, fi-ţi-ar!

Fi-ţi-ar vara dragoste…

…să-ţi fie!

Anunțuri

20 de gânduri despre &8222;Azi-noapte a venit vara&8221;

    • Fi-ne-ar tuturor să ne fie doar dragoste! Şi nu doar această vară…ci toate anotimpurile ce îi vor urma. Bietul suflet tânjeşte…se tărâşte a fărâmă de amintire uneori.
      Hrăneşte-l! Dă-i iubire, că e flămând!

      O vară cum vrei să îţi fie!
      Fi-ţi-ar!

  1. Cat de ciudat suna. Cred ca stii ca „fi-ti-ar” se foloseste la o injuratura, si totusi, l-ai folosit. Si l-ai folosit atat de frumos, incat am sentimentul ca infrumusetezi tot ceea ce atingi. : )

    Esti exact ca vara.

    • Da, Ada, ştiu, asta era şi ideea. Verbul „a fi” la imperativ, în forma specificată de tine este folosit în imprecaţii.
      Aşa că…
      M-am gândit să ne fie vara iubire…dar nu oricum, nu am vrut să sune a urare simplă.

      Mulţumesc frumos pentru cuvinte. Mă bucur că asta crezi. În orice caz, ştii să atingi corzi sensibile. Ai frumuseţea ta aparte.
      Îţi mai spun odată imprecaţia cu pricina?
      Fi-ţi-ar vara dragoste să -ţi fie, Ada!
      Sună a magie.

  2. i-as cere verii doar asa… sa nu ma dogoreasca prea fierbine… sa ma mai ploua, uneori… si sa ma lase sa iubesc asa cum alta vara mai ‘naite-i, nu m-a lasat… si-a fost pacat…
    i-as cere sa ma ierte… sa nu ma certe… c-o voi insela, cu doamna… toamana… si sa nu tina cont de-acest pacat… si sa revina anul viitor… ca sigur… o voi astepta cu drag… cu dor…

    • Şi eu i-am cerut verii dogorirea iubirii…mi-o va împlini în mai puţin de două săptămâni.
      Nu aş vrea să te plouă peste suflet, Oovi, decât dacă trece repede…scurtă rafală.
      Şi dragoste să îţi fie aşa cum nici o vară nu ţi-a fost până la ea!
      Poet şi romantic eşti, Oovi…
      Să-ţi fie vara aceasta şi toate verile ce îi vor urma, poem de iubire, să ţi-l scrii cu toate dorinţele tale ştiute şi neştiute încă…

    • Fi-ne-ar fiecare anotimp acel al nostru, fie că e primăvara, vara, toamna or’ iarna…cât despre vara cu fluturii ce mor la sfârşitul ei, asta e o poveste cu tristeţe.
      Mulţumesc entuziasmului cuvintelor domniei voastre, îmi doresc să nu pălească; este primul lucru ce moare în noi…apoi simţi că nu ţi-a prea mai rămas mai nimic de murit.

      • Povestea nu este cu tristete. Fluturii nu mor. Ei metamorfozeaza pregatind decorul pentru vara care urmeaza. Dupa atatea veri trecute de la aceasta potare si pana la vara mea cat a mai ramas din ea, cum ti-a fost vara?

      • Fluturii sunt un simbol al reînvierii, al metamorfozelor, al renaşterii, dar şi al lucrurilor pieritoare.
        Fluturii albi mor la sfârşitul verii, de-asta umblu cu ochii numai după cei albaştri.
        După atâtea veri trecute, nici asta nu a fost vara mea cu adevărat; cred că vara mea e la confinii, undeva unde nu am ajuns încă, asta dacă voi ajunge cândva şi cum.

      • Acum depinde de ce hotar vb. Daca aici trece vara te poti urca intr-un avion si o mai vezi odata. Si la mine vara asta a fost mai mult o iluzie langa un cos cu sperantza. Nu am reusit sa ma misc din clocitoarea asta de Daramdava. Am si uitat ca exista acest cuvant. Noroc ca ai scris tu. Daca mai prind o vara ca asta pot sa ma calugaresc. Glumesc si io

      • Vezi, vezi? aşa se întâmplă dacă avem aşteptări de la vară, devenim proprii autori ai dezamăgirilor noastre, amăgind aşteptările. Glumesc.
        Poate că vara nu e anotimpul tău, poate anotimpul tău magic e altul. Vei şti atunci când ţi se va întâmpla, acum sunt dor subţiri filtrări ale unei tristeţi, doar nu ne vom îmbrăca în dramă…Glumesc.

      • Ca vara asta nu a fost ce am dorit initial nu ma intristeaza. Functioneaza legea echilibrului. Am resusit sa te aflu aici sa iti citesc scrierile si asta compenseaza . Poate toata vara visata sa nu fi valorat mai mult decat cateva fraze schimbate cu tine

      • Ce-mi place că îmi scrii prin nişte părţi, şi alerg dintr-o parte într-alta, prin nisipul ăsta virtual, şi ce bine e că e pe’nseratelea şi nu mi se încing tăipile desculţe de la fierbinţela lui; altfel, citind ceea ce îmi spui, încep să dogoresc.
        Mulţumesc dacă aşa îi simţi acestui rămas din vară privirea.

  3. Putzina miscare prin nisip nu strica. Castelele de nisip nu sunt ele daca nu se ruineaza si nu fac loc altor constructii. Ce este de preferat, nisipul impietrit de cimentul vremurilor trecute peste el sau nisipul rascolit de pasii care alearga dupa cuvinte care iti dau fiori?

    • Aici totul a împietrit, timpul acesta nu mai este demult, şi-aşa a şi rămas, fie şi dacă m-ai întors aici. E o plajă pustie care poartă doar urmele noastre de paşi, nuanţă deosebitoare de cele calcinate.
      Aici am uitat, şi nici măcar întoarsă nu mai aud vreun vuiet din vreo parte, doar stârnirea, cea care văd că nu flămânzeşte, de obosit nici pomeneală.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s