Ceea ce aş vrea să-ţi spun cu adevărat printre rânduri, şi ceea ce aş rosti, de teamă, o anume teamă ce îmi aduce aminte de acea sârmă pe care am simţit şi simt că merg fără plasă de siguranţă, mai e o vreme până la răspunsuri, răspunsurile tale la întrebările mele care şi-au pierdut forma strict gramaticală, au devenit nelinişti, nu ştiu ce a devenit răspunsul meu pentru
tine.
blogul unei Camelii 
De vei citi, nu uita ce ţi-am spus!
Dacă vrei să ştii ceva, întreabă-mă!
Îţi voi răspunde.
ApreciazăApreciază
Foarte frumos!
Mi-a placut!
Sarbatori fericite!
ApreciazăApreciază
Câteodată ne găsim refugiul în semantică…
Sărbători fericite, Lorena!
Şi să nu ai parte vreodată de refugii!
Decât în tine, de va fi nevoie.
Îţi doresc să nu!
ApreciazăApreciază
Superb!
ApreciazăApreciază
Dar cam trist…
ApreciazăApreciază
Din durere se naste arta.
ApreciazăApreciază
Are şi durerea taina ei…
ApreciazăApreciază
You just reminded me of this.. Dunno if it fits perfectly but I’m sure January will work out just great!
ApreciazăApreciază
Is just a wish,Ale. Just a wish.
But is not a very simple one.
It’s all I want.
My wish.
It is never too late.
And I think that winter is magic. I was born in December. The day I was born was magic too..
Cose it has given me to the world…another human being…another dream …
ApreciazăApreciază
Craciun Fericit om frumos!
ApreciazăApreciază
Cu mult drag, aceleaşi urări!
P.S
Eu am făcut-o înaintea ta; urările mele au luat-o înaintea urărilor tale…dar asta prea puţin contează.
Ceea ce contează, ceea ce cu adevărat contează, este că ne gândim la prieteni.
ApreciazăApreciază
Hey, by the way…mi-am luat un rubik-cub şi dacă ai şti cum mă mai lupt cu el!!
ApreciazăApreciază
Momente lasate in urma si cu urme ale trecerii lor,ne impregneaza gandurile,trairile;din ele se naste si dorinta si putinta de a creea ceva viabil,nu artificial,contrafacut.Ni le asumam si in ele gasim puterea de a merge mai departe.Sa credem in rostul trecerii noastre,in steaua ce ne lumineaza calea!
ApreciazăApreciază
Tot ceea ce trece, rămâne…şi nu îi vom putea uita nicicând pe acei în care ne-am lăsat gândurile…Despre aceasta, acum, doar o poveste începând cu „a fost odată”…de parcă niciodată nu ar fi fost…cândva, una din sute de albăstreli, ce apoi s-au înnegrit şi au devenit din ce în ce mai întunecate, mai şterse…până s-au stins în chipul tăcerii dintr-o vină. Vina unuia de a fi crezut în Absolut, cu sufletul zvâcnind în palmă…pe acele locuri au crescut mărăcini în care acel suflet s-a mai sfâşiat uneori în amintiri, când mai păşea având cioburi de visuri în tălpi. Acum a plecat de acolo de ceva vreme.
ApreciazăApreciază
Tot ceea ce ni se intampla,evenimentele,oamenii,timpul lasa urme,uneori dureroase…Toate obstacolele inseamna trepte necesare.Dar curajul de a visa si de a lupta pt. implinirea visului,vocatia Absolutului nu se poate pierde…
ApreciazăApreciază
Am zâmbit acum, citind, chipului unor amintiri cărora le-am uitat suferinţa cândvaului; este îndeajuns de departe iar prin el nu mi s-a mai întâmplat decât vagi rătăciri ale contrastelor; întâlnire a durerii cu bucuria, precum umbra împletindu-se cu lumina. A fost o poveste, o poveste de odată…cea de la începuturi, în primele rostiri; spus şi nespus. Şi multe non-spusuri …ale tăcerii.
“Fă-mă, Doamne, lumină a cuiva să îl pot mântui de înşelătoare umbre” ..un fel de metanoia; gând al meu din ianuarie trecut…Adrian, acum bunul prieten al amândurora, a spus atunci că este cea mai frumoasa rugaciune si declaratie in acelasi timp, pe care a citit-o pe undeva vreodata.
ApreciazăApreciază
Domnul ti-a dat harul de a lumina mult mai mult decat un ales…
ApreciazăApreciază
Daca timpul este relativ si anotimpul este relativ . La mine in camera este racoarea de decembrie si imi vine sa iti urez: La multi ani frumoasa Doamna Decembrie! Observ ca si tu ai o bufnitza in ultimul clip
ApreciazăApreciază
O să mai ai ceva de aşteptat până să mi-o spui cu adevărat; va fi pe 6 decembrie, atunci m-a adus Crăiasa Zăpezii dintr-u undeva, de-acolo de unde se lasă visurile să cadă pe pământ.
Altfel, e şa cum spui tu, dacă e să îmi aduc aminte că mintea noastră se poate ridica la un asemenea nivel de conştiinţă încât poate face ca să se poată îngemăna într-un prezent etern trecutul, prezentul şi viitorul.
Eu, câteodată, ca fiinţă magică ce sunt, pot săpa breşe în timp, prin care trecutul ajunge să se mai scurgă în prezent, alteori am puterea pestetimpului, când vreau să uit nişte amintiri; le numesc celelalteamintiri, acelea pe care dacă nu le uiţi, rămâi pentru totdeauna îmbrăcat în răni.
Bufniţa are semnificaţia ei, din câte ştiam eu, şi cred că nu degeaba ţi-ai ales-o ca însemn. Potrivit.
ApreciazăApreciază