Ne dorim sinceritatea?

Motto: „A l’amour comme a la guerre; en amour, comme en guerre, tous les coups sont permis. En guerre, comme en amour, pour en finir, il faut se voir de pres”.

Mă  întreb oare dacă într-adevăr în dragoste, ca şi în război, toate loviturile sunt permise, doar că un lucru am înţeles însă; dragostea e uneori ca un câmp de război, iar alteori, adeseori, ne suntem înşine câmp de mine, teren primejdios şi fatal, fiecare câteodată ca o adevărată garnizoană de frontieră, limită între lumea noastră şi aceea în care îţi faci încercarea, şi sensul ei este sensul a ceea ce trebuie relevat, este acel sens al miracolului căruia îi căutăm răspunsurile, uneori răspunsurile acestei căutări fiind aporii, iar cuvântul începuturilor ei e mereu deasupra şi poate ascuns sufletului chinuit de contradicţii insolubile…nu încerc să îi dau o definiţie…e doar o poveste cu oameni, incluzând totul într-un mod enigmatic, dar şi într-unul stăpânitor…dragostea este nici ceea ce se scrie nici ceea ce se spune; este mai mult decât se poate şti…

…poveştile însă ne sunt ale fragilităţii, ale inconsistenţei poate, ale metamorfozelor, ale relativităţii, aceea a lucrurilor pieritoare.

Sinceritatea într-o relaţie; o revendicăm aproape constant şi uneori suntem nişte abile personaje într-un „discurs” atât de elaborat când ne spunem unul altuia întru amarul deliciu al înşelătoriei, pretextele rămânând cu adevărat personale, doar că poate cu greu răzbătute de celălalt, care a căpătat o încredere oarbă în visul lui de tine, şi în el nici un gând nu şi-ar reprima; ţi s-ar dezvălui în lumea din el fără de văluri,  fără de secrete, fără a-şi mai fi blindat în intimitate, ţie, viitor mărturisitor al lui, care de acum va fi trăit întru adevăr, dându-i expresie, iar el, celălalt suflet, ţi se va deschide cu totul, în cuvinte dezvelinde, netrunchiate, neprefăcute, nu edulcorate…

…şi nimic din ceea ce se aşteaptă de la tine să ţii zăvorât nu îi vei întemniţa în ascunzătoarea întunecătorului nespus, pentru că în tot acest răstimp a învăţat să te asculte, înţelegându-ţi semnele şi de i se va întâmpla, poate, ca ceva să îl împiedice să vadă limpede ce porţi în suflet, mărturiseşte-i-te, pentru că tot ceea ce semnifică trebuie spus…

…doar că unele gânduri ţi le vei simţi ca fiind amanetate unor surdine naivităţi, cu treaba himerelor de a-ţi strânge…

…nespusurile.

Anunțuri

13 gânduri despre &8222;Ne dorim sinceritatea?&8221;

  1. Pretindem ca suntem sinceri, si pretindem ca vrem ca celalalt sa fie la fel. Cu toate acestea, adevarul de multe ori doare, si nimanui nu ii place sa fie ranit.. Ar fi perfect daca sinceritatea ar coincide mereu cu ce ne dorim sa auzim!

    • Îţi răspund abia acum…la multe luni după…
      Sinceritatea în care ştii tu cine a vrut ca eu să cred a fost o himeră. Prea departe de adevăr…şi atunci, şi mai târziu. Mai târziu a fost mai rău…se adunaseră multe cuvinte în care mă întrebam dacă să cred sau nu…pe care îmi doream într-o zi să le aud.

      Nu a fost decât vânare de vânt.

  2. Vezi tu.. intuitia nu-ti foloseste atunci cand este nevoie de ea si cred ca el a fost sigur ca intuitia iti joaca feste si a ales tacerea, pentru ca restul ar fi fost in zadar. Intuitia unui barbat nu infrange intuitia unei femei, chiar daca adevarul este acelasi de o parte si de cealalta. Lumea in general se indoieste de adevarurile putin probabile sau rare; iar cand este vorba de dragoste, rar se intampla, nu? Nu mai zic de pesimism..

    • Florin, sinceritatea câteodată poate avea mai multe tăişuri, măcar două, dacă nu mai multe. Poate câteodată avea şi efect de bumerang; ţi se poate întoarce împotrivă.

    • Un gând cu drag, Adda…îţi mulţumesc pentru cuvinte…Astăzi am o altă poveste…este a unui suflet frumos…şi mă bucur că mi-a dăruit-o; de fapt, m-a lăsat să aleg pe cea pe care mi-aş dori-o; i le-aş fi luat pe toate…şi pe toate m-ar fi lăsat să i le iau.
      M-am gândit acum ceva vreme să îi cer fiecăruia dintre sufletele pe care le-am auzit în acestă lume virtuală să îmi dea câte o poveste, să le-o păstrez la mine în jurnal.
      Bine ai revenit pe tărâmul poveştilor sufletului meu!

  3. Sunt o persoana extrem de sincera, care am avut numai de piert pe urma acestei virtuti… sinceritatea nu este intotdeauna folositoare… cum spuneai si tu, poate avea efect de bumerang, se poate intoarce impotriva ta… in schimb pretind sinceritate, cel putin, de le cei apropiati 🙂

    • Da,ştiu prea bine ce vrei să spui. Îmi place să vorbesc cu celălalt precum aş face-o cu mine însămi; de multe ori am simţit însă că mă aflu pe muchie de cuvânt…ori că merg pe sârmă. Am învăţat însă să îmi ţin, cu timpul, mai bine, echilibrul.
      Cei care mă înconjură, fiinţele din viaţa mea, sunt cele în ale căror mâini mi-aş încredinţa viaţa fără să stau vreo clipă pe gânduri; sunt cele graţie cărora viaţa mea nu poartă podoabe; îi are pe ei.

    • E ceva vreme de când cineva nu m-a mai întors în aceste urme ale începuturilor jurnalului meu; era pe vremea când făceam paşi timizi, atingând cuvintele cu sfială; nu ştiam mai nimic despre lumea aceasta virtuală, ultima frontieră a imaginaţiei.Tot ceea ce am scris începând cu această zi are un univers înscris într-o anume ordine, motivat…de unele poate că m-am înstrăinat, dar regăsindu-mă – altfel acum…câte ceva am şters…destule…am construit şi am deconstruit cândva cu amărăciune, poate…Cei de la începuturi ştiu mai multe despre sensurile multora dintre spusele mele, despre ce am îmblânzit sau nu prin cuvinte, despre gândurile mele din depărtare…doar că au trecut doi ani; o veşnicie…câteodată un întors de drum e ca o cutie a Pandorei; seducţie primejdioasă deschiderea ei…Am făcut-o, pentru că s-a întâmplat să mă aduceţi aici, pe unde, precum v-am spus, de mult nu mai călcasem…
      Şi ca să vă răspund…sunt de o sinceritate dezarmantă…iar când îţi vorbesc te privesc în ochi până în străfundul sufletului…însă cred că această sinceritate poate fi câteodată primejduitoare….pentru unii este o haină pe care o îmbracă în anumite ocurenţe.
      Cumva, mulţumesc că m-aţi purtat aici.

  4. Ce este sinceritatea? Sinceritatea adevarata si iluzorie. Poti vb sincer despre actiuni care tie iti par adevarate sau induse Timpul este relativ si bancu-i vechi doar prostu-i nou. Vreau sa spun ca sinceritatile se repeta in combinatii de cuvinte si transmit acelas mesaj. Ai reusit sa pastrezi povesti in biblioteca virtuala? La o intrebare asemanatoare(vrei sa-ti pastrez o poveste?)am primit urmatorul raspuns:Matei 7:7

  5. Am reuşit să păstrez poveşti în ochi; acelea nescrise încă.
    Cât despre sinceritate, în ultima vreme am juns să îmi pun nişte întrebări legate de, care chiar ajunseseră să facă din mine o interogaţie nesfârşită. Glumesc, aşaşiaşa.

  6. Eu una mi-am dorit mereu sinceritatea… și-am zis de multe ori chestii pe care acum le-aș ține pentru mine. Ciudat… am învățat în timp că acel Ce nu știi nu-ți fae rău! e indicat uneori. Pentru că nu oricine știe să gestioneze corect informația primită…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s